Călătoria (19)

Radu Eftimie îşi deschisese cârciuma din sat în urmă cu vreo şase ani şi jumătate, în partea de la stradă a gospodăriei care-i rămăsese moştenire după moartea părinţilor. Un prieten avocat îi întocmise „actele firmei”, plătise taxele pe care le avusese de plătit către stat, ridicase două camere şi încropise, la intrare, o terasă de … Mai mult Călătoria (19)

Călătoria (18)

Stamatoiu se mişcă de pe un picior pe celălalt, mutându-şi greutatea, nerăbdător, aşteptând informaţii suplimentare. În spatele său, Moşu` lătră brusc, deranjat de cineva nevăzut – sau poate chiar de cele două personaje abia intrate în scenariu -, iar Axinte îi strigă să tacă, apoi îl mângâie pe cap. – Ce-o fi simţit de se … Mai mult Călătoria (18)

Călătoria (17)

– Am vrut să ajung la Bucureşti, ţaţă Marie, răspunse Axinte, apoi îl mângâie pe Moşu` şi-l privi cu tristeţe nedisimulată, dar şi cu o vizibilă resemnare. Ce să fac şi aici, să tai frunză la câini toată viaţa? Mă duc să-mi caut de lucru… Oraş mare, alte posibilităţi. S-o găsi ceva şi pentru mine. … Mai mult Călătoria (17)

Călătoria (16)

Maria Vlăsceanu – ţaţa Maria, aşa cum îi spuneau prin sat, de foarte multă vreme, toţi vecinii şi toţi cei pe care, de la catedra şcolii comunale, îi învăţase să vadă lumea cu alţi ochi şi să facă primii paşi în ea – fusese o femeie frumoasă, aprigă şi iubitoare de oameni. Nu privea pe … Mai mult Călătoria (16)

Călătoria (15)

La capătul peronului apăru dintr-odată o mogâldeaţă gârbovită, acoperită de o pelerină galbenă care contrasta puternic cu vremea înciudată. În ambele mâini, mogâldeaţa ducea câte o sacoşă burduşită, iar odată ajunsă la adăpost de ploaia nărăvaşă le lăsă jos şi dădu gluga la o parte. O bătrână cu broboadă legată sub bărbie plimbă privirea de … Mai mult Călătoria (15)

Călătoria (14)

Fata roşi. Băiatul eliberă genunchiul accidentat din eşarfă şi scoase la iveală o julitură zdravănă care începuse deja să prindă coajă. – Vezi că nu e nimic grav. Trebuie să o speli şi să o bandajăm din nou. Nici n-ai să ştii când a trecut… – Da` ce-aţi păţit? întrebă Axinte, iar Moşu` adulmecă rana … Mai mult Călătoria (14)

Călătoria (13)

Mai întâi nişte stropi rari, mici, timizi, ca şi cum ploaia era nehotărâtă şi încă nici nu ştia, cu adevărat, ce are de gând să facă în continuare, stropi blânzi, aproape insesizabili, ca o simplă părere. Apoi, ca şi cum o partitură nevăzută scotea la iveală pasaje ceva mai tensionate, stropi grei, durdulii, grăbiţi, spărgându-se … Mai mult Călătoria (13)

Călătoria (12)

– Doamne-fereşte! – Câţi ani să fie, Axinte? – De când, dom`şef? – De când ai rămas singur ca un cuc? – Se fac doi ani în octombrie. – Aşa e, că fierbeau cazanele, mirosea pe orice uliţă, mai toţi bărbaţii umblau pe şapte cărări… Dumnezeu s-o ierte, Axinte! Noi suntem mai daţi dracului decât … Mai mult Călătoria (12)

Călătoria (11)

– Era nenorocire, Axinte, nenorocire era. Dar există un Dumnezeu al trenurilor, ascultă la mine, s-a nimerit să fie taman pe câmp azi şi n-a permis să plece niciun suflet în altă lume, aia de zic unii că e mai bună. Dacă ai urgenţă de ce nu te duci la Anton? La Anton al lu` … Mai mult Călătoria (11)

Călătoria (10)

Dar popa e popă, obraz subţire, se descurcă de când lumea, aşa a fost şi aşa va fi, nu strică tocmai al nostru socoteala rânduielilor bisericeşti ştiute şi neştiute, nu moare el de foame la un loc cu prostimea – pomană, botez, nuntă, ai nevoie de el, fără el nu se cade să faci ceva, … Mai mult Călătoria (10)

Călătoria (9)

E drept, Nae nu mergea niciodată la biserică. Spunea că nu crede în popi nici dacă l-ar pica ţârcovnicul cu ceară sau l-ar închide popa în biserică, o săptămână, fără apă şi mâncare, dar alte explicaţii nu oferea nimănui. Ţinea în sufletul său o supărare mare, poate, după cum gândiseră alţii atunci când observaseră că … Mai mult Călătoria (9)

Călătoria (8)

– De, Moşule, aşa e viaţa oamenilor, tu de unde naiba să ştii? Câinele sări să-l lingă pe obraz, aşa cum făcea atunci când simţea că stăpânul îl are aproape de inimă şi-i spune vorbe blânde, dar bărbatul îl ţinu la distanţă cu o mână. – Ho, nebunule… Trase iar din ţigară şi privi în … Mai mult Călătoria (8)

Călătoria (7)

Se ridică şi îşi puse traista pe umăr. Moşu’ i-o luă înainte, cu coada pe sus, de parcă s-ar fi grăbit să ajungă mai repede la haltă spre a încheia socotelile dintre el şi stăpân la venirea personalului. Axinte îl privi cu duioşie. Şi-ar fi dorit să ştie dacă se afla ceva în mintea animalului, … Mai mult Călătoria (7)

Călătoria (6)

Căldurile verii aduceau împreună cu ele şi pofta neostoită de scăldat. Iar ţâncii şi ăi mai mari, fete sau băieţi, umblau de colo până colo pe malul gârlei, despuiaţi, se bălăceau sau prindeau cu mâinile goale peşti pe care-i frigeau atunci când se aşternea înserarea peste câmpuri şi ochii li se aprindeau în cap de … Mai mult Călătoria (6)

Călătoria (5)

Bărbatul se opri pentru câteva minute pe marginea drumului. Se aşeză turceşte, puse traista alături, apoi aprinse o ţigară şi pufăi alene în timp ce Moşu’ îl urmărea mirat, de parcă ar fi vrut cu tot dinadinsul să ştie cum de are timp de răgaz şi tutun un om hotărât să înceapă o asemenea călătorie. … Mai mult Călătoria (5)

Călătoria (4)

Al lu’ Stănoaie nu se supărase. Sau îşi ferecase gura şi nu slobozise vreun cuvânt care să dea cuiva de bănuit. În schimb dăduse dracului toate muierile de pe lume, zicând că numai şi numai de la ele se trag toate nenorocirile. Pe urmă adusese la poartă o sticlă de ţuică neîncepută şi-i îndemnase să … Mai mult Călătoria (4)

Călătoria (3)

Mai băuseră câte o ţuică, apoi scosese banii şi-i numărase. – Atunci aşa să fie. Îl iau. Fără tocmeală… Moşule, vii cu mine sau rămâi aici? Dacă vii, nu mai există cale de-ntoarcere… Ăia râseseră strâmb. Cum să vorbeşti cu un câine de parcă ar fi un om? Dar luaseră banii, îi ascunseseră în chimire … Mai mult Călătoria (3)

Călătoria (2)

Îl dezlegă şi-i strigă să se ducă: – Du-te, Moşule, du-te unde vezi tu cu ochii, că eu plec de-aci. Du-te, te-oi descurca tu cumva. Hai, pleacă! Poarta era deschisă, însă câinele nu fugi. Se aşeză pe burtă, privindu-l întrebător, cu ochi apoşi şi miraţi. I se păru că ochii animalului erau plini de lacrimi, … Mai mult Călătoria (2)

Călătoria (1)

Se hotărî să plece într-o dimineaţă oarecare, la ora când îşi înfoiau cocoşii gulerele colorate şi încercau din răsputeri să trezească satul toropit de somnul cel dulce care se strecoară sub pleoape înainte de ivirea zorilor. Trânti uşa de la intrare – un ochi de geam se sparse imediat, înflorind subit, ca un boboc de … Mai mult Călătoria (1)