Cronica ZiZi sTOP – „Lora – Floare la ureche”

Problemele de cuplu au fost şi sunt un subiect fierbinte, iar textierii moderni – puternic ancoraţi în realitatea imediată, creuzet al marilor idei 🙂 – nu-l pot evita. Deşi, în foarte multe dintre cazuri, ar fi mult mai bine dacă ar pune computerul pe stand-by şi ar ieşi la o bere. Cu băieţii. Totuşi, ei insistă în a ne prezenta diferite cazuri „hot”, iar noi facem cunoştinţă cu personaje „cool”. Dezamăgita făptură din acest cântecel – „Floare la ureche” – este reprezentativă din acest punct de vedere.

O fi tipic bărbătesc,
Stai cu băieţii seară de seară,
Şi-mi zici că te înnebunesc,
Dacă vreau şi eu să ne plimbăm pe afară,
Dar care-i problema, problema eşti tu,
Uite care-i schema, eu nu-l vreau pe altul,
Nu pot să înţeleg unde îţi e sufletul,
Şi cum poţi să împarţi cu mine acum doar patul.

Scenariu fulminant? Nicidecum. Un scenariu clasic, „tipic bărbătesc”, vorba textierului. El nu stă cu ea, deşi ea ar dori să stea cât mai mult cu el. El pleacă în oraş fără ea, ea suferă şi nu pricepe nici în ruptul capului de ce el preferă stea cu băieţii „seară de seară” în loc să se plimbe cu ea, mână în mână, suflet lângă suflet, „pe afară”. Fireşte că se iţeşte semnul de întrebare. Dar nu este vorba despre o ecuaţie imposibil de rezolvat fără o pregătire adecvată. Ea întreabă şi tot ea îşi răspunde – iată unul dintre riscurile de a rămâne singur în timp ce partenerul pleacă în oraş pentru a suge beri nenumărate cu „băieţii”. „Problema eşti tu” (el e adevărata problemă, iar ea, după studii îndelungate, conştientizează crudul adevăr), însă fata – în pofida tuturor frustrărilor, dezamăgirilor, eventualelor lacrimi şi batiste mototolite etc. – nu îl doreşte „pe altul”. Ea nu ia în calcul despărţirea de chefliu, deşi nici măcar nu înţelege unde este „sufletul” respectivului. Poate că l-a uitat pe sub masă, după ce a luat la bord prea multe beri. Poate l-a amanetat atunci când nu avea bani de bere sau l-a împrumutat vreunei picoliţe nurlii. Mai ales că el împarte cu ea, acum, „doar patul”. Adică vine acasă pe trei cărări şi, uitând de romantisme şi de eleganţa masculină atât de dorită de reprezentantele sexului frumos, doreşte doar patul. Intuim că doarme fără vise, alcoolul acţionând negativ în ceea ce priveşte vascularizarea în condiţii optime. Continuă lectura

Cronica ZiZi sTOP – „Speak – Vocile din capul meu”

Acesta poate fi un serios semnal de alarmă pentru personajul în cauză – schizofrenia se manifestă şi prin astfel de simptome, iar vocile pot induce stări nu numai deprimante, dar şi periculoase. Pentru personaj şi pentru cei din jurul său. Halucinaţiile auditive reclamă prezenţa unui psihiatru. Într-o paranteză fie spus, şi psihiatrul trebuie ales cu grijă – a se vedea, de pildă, problemele apărute în serialul „Hannibal”. Totuşi, înainte de a fi întinşi pe o canapea virtuală pentru a povesti cum omoram râme în copilărie, alături de eroul nostru care aude voci, suntem cu toţii privilegiaţi. Ni se oferă o informaţie preţioasă – mesajul vocilor.

Tot ce aud in capul meu
Este „Ce-a fost in capul tau”? 
Sa trec peste a fost greu
Dar sa stii, nu-mi pare rau
Tu ai plecat, eu te am lasat
Uite ce bine rimeaza! 
Tot ce aud in capul meu
Este „Ce-a fost in capul tau”? 

Totul pleacă de la iubire, cum altfel? Scenariul clasic – o iubire care a fost şi nu mai este, iar vocile – precum un profesor decis să pună pe coji de nucă elevul teribilist – încearcă să aducă personajul cu picioarele pe pământ. Astfel, o întrebare devine de-a dreptul obsedantă – „Ce a fost în capul tău?” El nu ştie prea bine amenajarea interioară a propriului craniu, fiindcă încă nu s-a dezmeticit de pe urma despărţirii. I-a fost greu să treacă peste momentul greu al sentimentelor sale, însă găseşte puterea de a glumi. „Tu ai plecat, eu te-am lăsat/Uite ce bine rimează!” Considerăm că această concluzie este pur şi simplu un strigăt de izbândă al eu-lui care se concentrează pe altceva spre a scăpa de stresul agresiv al pierderii sentimentale. Şi ce medicament poate fi mai bun decât exerciţiul versificării? Rimele, fie ele facile, mângâie sufletul rănit, atenuând disperarea provocată de despărţire şi de întrebarea care, precum o picătură chinezească, atinge dureros corzi sensibile – „Ce-a fost în capul tău?”
Continuă lectura

Cronica ZiZi sTop – „Feli – Cine te crezi?”

Înduioşătoarea poveste de astăzi debutează abrupt, fără ocolişuri, poate fiindcă viaţa e scurtă şi timpul costă bani. Eroina în cauză nu ştie, dar ştie, aşa că ne aflăm, de la bun început, în faţa unui paradox evident.

Nu ştiu de ce insişti
De ce te porţi aşa
Oricum ştiu că în viaţa ta e încă cineva
De ce mai eşti aici
Dacă nu mă iubeşti
Spune-mi ce crezi

feli-siteEl, personajul negativ, maleficul reprezentant al sexului puternic şi înşelător, insistă şi se poartă într-un anume fel pe care îl bănuim a fi lamentabil. Ea nu înţelege insistenţele partenerului (nici noi nu avem habar despre ce e vorba – ar fi fost utile unele lămuriri; poate că el insistă să fie plătite facturile; sau insistă să ducă şi ea gunoiul la ghenă; ori insistă să primească şi ciorbă de văcuţă la masa de prânz), însă ştie că în viaţa acestuia – de la o vreme, nu cunoaştem cu precizie momentul – a apărut cineva. În astfel de condiţii, „De ce mai eşti aici dacă nu mă iubeşti”? devine o întrebare legitimă.

Spune-mi ce crezi
De fapt, spune-mi ce vrei, ce urmăreşti
Totul era atât de sigur
Aveai o viaţă dublă
N-ai simţit cum trece timpu’
Pentru tine a fost simplu, poate…

Maleficul este chestionat de o femeie rănită în amorul propriu. De fapt, după cum vom observa de-a lungul întregului monolog versificat, ea vorbeşte singură, fiindcă respectivul bărbat prins cu alta-n pat/viaţă nu dă nicio replică. Totuşi, întrebându-l ce crede sau ce urmăreşte, eroina noastră pare a se afla face to face cu împricinatul. Altfel ar fi zadarnic să pună doar întrebări la care nu răspunde nimeni, plus că a vorbi precum televizorul poate induce concluzii medicale întristătoare. Iar Înşelătorul ar putea profita de ele. Continuă lectura