De-ale chefliilor – “Bărbatul meu nu este mort”

– Bărbatul meu nu este moooort, ci el se luptă cot la cooooot, bărbatul meu nu este mort, ci el se luptă cot la cot pe frontierăăăăăăăăăăă!
Gore, Sandu Şpriţ şi Gicu au mutat o masă de plastic la soare şi, întinzându-şi picioarele, ascultă muzică lăutărească pe terasa cârciumii, îndeletnicindu-se – ca la cârciumă, fireşte – cu degustarea licorilor preferate. Gicu şi Gore au halbele în faţă, iar Sandu – eu nu mă sucesc, toată viaţa merg în aceeaşi direcţie, n-o dau cotită! – degustă Tămâioasa Românească. Între două sorbituri cântă melodia care răsună din boxele stabilimentului.
Bărbatul meu când a plecaaaat, cu doi copii el m-a lăsaaaaat, bărbatul meu când a plecat cu doi copii el m-a lăsat şi-o avuţieeeeeeeeee! Bună de tot e melodia asta, fraţilor, nu mă mai satur de ea.
– E adâncă precum groapa aia a marianelor, nimeni n-a ajuns până pe fundul ei, intervine Gicu. Ce vrei, Sandule, vreme de război, bărbaţii pleacă la luptă spre a apăra glia străbună, femeile rămân să aibă grijă de gospodărie. Legea firii… Există dezavantaje şi pentru bărbaţi. Puţine, ce e drept, dar există. Femeia e mai tracasată, trebuie să recunoaştem. Că beţivi suntem – pardon, consumatori –, însă misogini nu.
– Ne-am născut în vremuri norocoase, surâde Gore, n-a fost nevoie să ne luptăm corp la corp pe frontieră. În armată mi-era frică să pun baioneta la armă, să mor eu! Şi mereu adormeam în post. Milităria nu e pentru oricine. Acum s-a schimbat tehnologia, a avansat cu viteza vântului turbat, ca să zic aşa, trece satelitul pe deasupra, te survolează, dă coordonatele la statul major, ăia trimit avioanele, avioanele lansează rachetele aer-sol, cu cine dracului să te mai lupţi corp la corp şi cot la cot? Cu umbra? Nu mai ţine cum ţinea, altfel stă treaba cu arta războiului. Da, atunci era lupta onorabilă, eroii erau respectaţi, exista ceva fair-play…
– Evident, îi ţine Gicu isonul, ăia eroi, jos pălăria! Cu pieptul dezgolit în faţa duşmanului, nu în spatele tastaturii, în vreun buncăr unde n-ajunge proiectilul. Rahat, nici războiul nu mai e ce-a fost. Zici că se joacă unii pe calculator. Drone şi altele asemenea. Sefeuri…
Bărbatul meu când va veniiiiiiiii cu trei copii mă va găsiiiiii, bărbatul me când va veni cu trei copii mă va găsi şi-o ruinare…
– Sandule, eşti în voce de privighetoare, îi faci concurenţă lui Lătăreţu ăsta… Voi şi cu Zavaidoc.

Continuă lectura

Haştag

– Hau du iu du, Gore, hau du iu du, Gicule? Evritings ochei?
Gicu şi Gore afişează fețe lungi. Seamănă cu doi vânători de ozn-uri care n-au crezut, însă, niciodată într-o întâlnire de gradul trei pe bune, iar acum tocmai s-au pricopsit cu aterizarea unei nave spațiale sub ochii lor. Sandu trage un scaun şi se aşază la masă. Ridică mâna dreaptă şi pocneşte din degete de două ori. Patronul cârciumii, aflat în spatele barului, râde mânzeşte. Îndreaptă un deget mare în sus, semn că a înțeles ce doreşte clientul fidel. Romica Puceanu prestează în surdină – eterna si apreciata melodie Şaraiman –, câțiva meseni urmăresc, la televizorul lăsat pe mute, o partidă de snooker la Eurosport.
– Iț a biutiful dei, mai frends, laif iz laif, spring is caming. Mai hart is ful of gioi.
– Ce-i cu tine, Sandule? Eşti bine? O fi de la astenia de primăvară? Am auzit că e perversă şi nu iartă pe nimeni, indiferent de condiția socială şi de contul din bancă. Stai un pic, linişteşte-te, trage aer în pieptu-ți de aramă, aprinde o țigară, uite că vine Tămâioasa Românească. Românească, înțelegi?
– Haştag Tămâioasă, se hlizeşte Gicu, tot e la modă chestia asta cu haştag, habar n-aveam până acum, pot să mor liniştit. E de pe tuităr. M-a prins tuitărul asta, țac-pac, scrii ce faci, pe unde eşti, îți spui părerea. Mai pe scurt, că ai limită la cuvinte. Pe viteză. Mi-au dat ăştia net pe telefon de n-am ce să fac cu el, trebuie să-l consum, nu se reportează…
Sandul îl priveşte înțelegător, oarecum resemnat.
– Aşes tu aşes, dast tu dast… Ai uil olueis remember iu, Gicule…
– Hai, Sandule, dă-o-n bălării, termină cu păsăreasca asta, răbufneşte Gore, suntem în bătătura străbună, în cârciuma noastră cu termopane, locantă pentru muşterii serioşi, însetați şi buni platnici, amatori de şprițane, beri şi grătare… Nu se cade. E de-a dreptul pur şi simplu, zău! Nu auzi cum cântă Romica? Nu te unge la suflet? Te dai la cantri miuzic?
– Învăț engleza, dragilor, mă apgradez lingvistic, mă dezvolt intelectual, îmi lărgesc perspectivele, ating noi orizonturi. Ce ar trebui să facă omul toată viața lui?
Gicu şi Gore privesc fix şi ridică din umeri.
– Voi, îmi pare rău că trebuie s-o spun, ați rămas în urmă la acest capitol al vorbirii în limbi diverse, deşi observ că Gicu a încercat să țină coada pe sus şi a trecut prin Piața Victoriei. Vrei să dai cu guvernul de pământ, Gicule? Vrei dezordine socială? Vrei alegeri anticipate, vrei să secătuim bugetul neamului?
– Chestia aia cu haştagul ți-a dat de gândit? întreabă Gore, apoi îi umple lui Sandu paharul şi îl priveşte galeş. Altă aiureală, dar poate că nu mai pot eu să țin pasul cu moda. Mai ales cu internetul. Prea se buluceşte informația, mă ia cu dureri diverse. Plus că nu pricep care e informația corectă, se bat ştirile cap în cap.
Îl îndeamnă pe Sandu să bea:
– Ia de bea vinul, prieten drag, goleşte-l, simte-l, apreciază-l, poate se simte şi limba ta mai bine, ciripeşte exclusiv pe strămoşeasca noastră, cu subiect şi predicat, cu întorsături de frază.
– Nou problem, Gore, limba noastră tot comoară ramâne, precum scria poetul, deocamdată sunt doar la expresii uzuale, chestii minore, nici n-am dat buzna în gramatica engleză. Dar cică e simplă, gud, beter, ză best… Presimt că mă descurc, aim so hapi, nais tu mit iu…
– Haştag ză best, completează Gicu, apoi duce halba la gură. Mit iu ăla vine de la mită? Aşa mai vii de-acasă, mita se simte bine la noi, e ca motanul pe lângă sobă. E ca şoarecele de la siloz, vorba aia… Însă în piață n-am fost, Sandule, nu mă mai țin picioarele, m-ar fi luat cu friguri, am oasele rebegite… Am urmărit evenimentele la plasmă. Noaptea, Sandule, ca hoții?
– Tu ai vrea să… haştag revoluții numai vara, atunci când e cald şi bine? N-ai vrea şi o tonetă cu bere, gratis, din partea guvernului? Uat du iu uant? Şi ce nait? Nu era nicio noapte, bați şi tu câmpii? Manipulezi?
– Acum te-ai dat cu ciuma roşie, Sandule, intervine Gore, mai demult te simțeai bine la pedelişti. Erați portocalii şi-n cerul gurii. Nu te supăra, dar ați dus țara de râpă. Înjură țaranii şi acum gălețile voastre de plastic…
– Am părăsit partidul, i dont cher, mi-am depus carnetul, după cum ştiți. Nu mai aveau vână-n ei…
– Nu mai aveau ce fura, Sandule… Deşi se zice pe la colțuri că ar mai fi şi că Dragnea o să facă din România un Teleorman ceva mai mare. Şi o să purtăm toți mustață.
– Hu?
Gore clatină din cap, semn clar că – din punctul său de vedere, cel puțin – Sandu nu se mai vindecă. Gicu se simte jignit:
– Ce hu? Îmi dai cu huo? Nu eşti adeptul dialogului constructiv? De la americăneasca aia ți se trage, Sandule…
– Hu? Adică cine? Cine zice că se înființează Republica Teleorman?
– Haştag Teleorman! completează Gicu din nou, apoi mai cere două halbe, pentru el şi pentru Gore.
Sandu îl săgetează cu privirea:
– Ar iu naț? Ai luat-o razna? Şi de când ai tu cont de tuităr, nu ziceai că rețelele sociale sunt o doar o evidentă manipulare mondială? Nu erai de părere ca aşa suntem controlați şi îndobitociți de guvernul mondial?
Gicu adoptă o figură spăşită.
– Am şi feisbuc, am şi instagram… Şi îmi fac uațap. Tu de ce înveți engleză? Pe vremuri ne spuneai că literatura rusă e etalonul literar. Tolstoi, Esenin, Dostoievski… Şi despre baletul rus vorbeai laudativ. Mai ai poza cu Putin în debara? Acum te dai cu occidentalii, îți pute rusa? Te cam suceşti, Sandule. Spuneai adevărul atunci sau acum? Eşti cu estul sau vestul? L-ai pus pe Trump în ramă, ai?
– Ză trut iz autder, intervine Gore.
Sandu ridică sprâncenele:
– Şi tu, Gore? Şi tu faci mişto de apgradarea mea? Mă surprinzi neplăcut, nu mă aşteptam…
– Ză taim is nir, Sandule, revăd cu mare interes şi bucurie ics fails şi milenium, mi le-a pus fi-miu pe dividiuri şi seara intru-n contact cu teoria conspirației. Astea seriale…
Gicu pune punctul pe i:
– Haştag conspirație, cred că îmi pun şi eu pe tricou o fază din asta! Mai ales că se face şi partid – e breching nius. Dar ei sunt cu haştag rezist. Că aşa e neamul ăsta, rezistent, toți ne-au tras şuturi în cur. Am rezistat, ținem la tăvăleală. E ochei, Sandule? Ol ză best, atunci!

♣ Cristian Lisandru

sursa foto – goodfon.ru

De-ale chefliilor – „Amintiri cinematografice”

Trece trenul printre munţi ca un şarpe lung, cu ţigări naţionale, sus, la deţinuţi…
Gicu mai are puţin şi dă şi şapca de pământ. E o căldură care înfioară şi acoperişurile şi le scorojeşte, dar Sandu Şpriţ a spus că n-are teamă nici de indicele de confort termic şi nici de exploziile solare. Mai ales că stă sub umbrelă şi mângâie cu degetele sticla de Tămâioasă. Gore fredonează melodia alături de Ploieşteanu, chiar el a venit cu cd-ul de acasă şi a anunţat pe toată lumea că are chef de matoleală de-aia zdravănă, nu păcălită.
– Goreeeee, fratele meu, sare Sandu de pe scaun, cu melodia asta ai ajuns direct la casa sufletului, nu trebuie să-mi mai pui nimic la urechi, las-o pe asta să meargă pe repetare, nu mă mai satur de ea!
Bate-un vânt rece din barcă la Chilia-n pooooort!
Gicu nu are de ales şi le face jocul celor doi. Îi place cum cântă Ploieşteanu, însă este de părere că prea multă tristeţe nu face bine în combinaţia cu băutura.
– Ne dăm cu capul de mese, Sandule, ajungem cu cucuie acasă, la doamne, doamnele ne întreabă de ce avem cucuie, noi ridicăm din umeri şi uite-aşa începe sindrofia, în sensul rău al cuvântului. Aud iar că bem până nu mai ştim de noi şi venim loviţi în frunţi, cu toate că noi – cred că sunteţi în asentimentul meu – reuşim să ne păstrăm luciditatea şi în momentele cele mai crâncene, atunci când nu ne mai ajută picioarele şi strada valsează ca valurile Dunării… Da` ce-i cu tine, Gore, ce te frământă?
– Viaţa, Gicule, viaţa mă ia la bani mărunţi, mă frământă cum frământă nevastă-mea aluatul, aşa îmi face. Mă lasă la dospit, iar mă ia…
– Adică te mai lasă cinci minute? Şi-ţi mai dă drumul prin curte? Continuă lectura