Căutare

Cristian Lisandru

festina lente – prin(tre) cuvinte, gânduri, mirări…

Categorie

(Dez)Ordinea de zi

(Dez)Ordinea de Zi – „Marele Anunț”

La masa negocierilor ar fi întotdeauna loc, numai că adversarii preferă să-și care pumni cu nemiluita, să se înjure spumos și să încerce a introduce stegulețele păcii în ochii bulbucați ai celorlalți.
Azi urmează un „mare anunț”, „anunțul bombă”, anunțul „care dă fiori”, anunțul care nu poate fi contracarat decât, bineînțeles, printr-un „plan secret”. Părțile se acuză reciproc, sunt pregătite variante de rezervă, încă nu este foarte clar cine va otrăvi fântânile și va fugi prin păduri pentru a organiza o viitoare mișcare a partizanilor.
România așteaptă ora 18.00 cu înfrigurarea condamnatului la șușe politice cotidiene, ca și cum totul ar depinde numai de apariția lui 2Dorel. Până și fenomenele meteorologice vor fi influențate, bombardamentele din Siria vor continua sau nu în funcție de asta, un februarie nărăvaș respiră sacadat și, după ora fatidică, se va opinti cu putere sporită în ferestre. Europa Ligue este doar o petardă fâsâită, șomajul nu ne mai interesează, facturile neplătite au fost aruncate la coș, haosul multiplicat este ascuns sub preș.
„Urmează un comunicat important pentru țară!”
Pentru țara lor, pentru mândria lor, pentru orgoliul lor, pentru jocurile lor de culise, pentru lipsa lor de coloană vertebrală, pentru… 😊 mustăcismele lor, coafurile lor, răutăcismele lor, agramatismele lor. Pentru bodyguarzii lor. Pentru pohta ce o pohtesc. Pentru țara pe care o țepuiesc.

♧ Cristian Lisandru

(Dez)Ordinea de Zi – „Ba pe-a mamei dumneavoastră!”

Ce tristă ţară a bisericuţelor de tot felul şi a nesimţiţilor care pretind să le fie scuturate scamele de pe revere sau cer – fără ruşine – permanent jinduita şi minunata şpagă.

(balcanică/occidentală; ce aiureală colosală, cum să aibă şpaga frontiere?)

Ce tristă ţară unor lamentabili „guru” doldora de ifose care s-au cocoţat – dând din coate/deschizând alte uşi cu capul, oferind mese pe la restaurante şi slugărnicind alţi „guru” de aceeaşi factură – pe socluri, rânjind şi pozând, de la înălţimea propriilor statui, în binefăcători ai naţiei, ai literaturii române, ai artelor, în general, în miraculoşii eroi plin de muşchi care pot rezolva toate ecuaţiile politice, sociale sau financiare.

Mojicia este fotogenică, motiv pentru care ne-am şi tabloidizat, la toate nivelurile, în ciuda celor care încă mai speră la decenţă ca stare de fapt. Nemernicia a acaparat reţelele sociale, Palatul Parlamentului şi agora unde amăgirile şi speranţele ucise în faşă au răguşit fără a obţine altceva în afara unor replici mitocăneşti.

Nu ne mai facem bine niciodată, asta şi pentru că ne complacem în a ridica mingea la fileu tuturor neaveniţilor care cunosc o găunoasă celebritate în timp ce sunt priviţi, de „discipoli” sideraţi, cu o evlavie ce trădează instantaneu superficialitatea şi lipsa de mobilier intelectual.

Ţara asta este tristă şi pentru ne ploconim cotidian în faţa unor idoli falşi, în loc să le strigăm (măcar atât, vorba lui Caragiale) „Ba pe-a mamei dumneavoastră!”

♣ Cristian Lisandru

(Dez)Ordinea de Zi – „Fard”

Umblăm cocoșați la umbra fantasmagoricelor proiecte de viitor despre care ne vorbesc – plictisindu-ne constant – palavragiii neamului. Totuși, unii dintre noi reușesc să rămână indiferenți, alții s-au obișnuit cu neobișnuitul politic și social, ridicând din umeri sau blestemând în gând, cei mai mulți preferă să-și ascundă dezamăgirile indubitabile în spatele bradului de Crăciun. Un vin fiert, o țuică fiartă, niște jumări, cotletele, colindele, câteva versuri scrise în momente de inspirație. Glume, mai bune sau mai puțin bune. Suntem hazlii până la durere, ceea ce – poate – nici nu e așa de rău. Ne-am muta, fiecare, într-un glob de sticlă, spre a ninge frumos atunci când mâini delicate de copil ne-ar scutura cu bucuria aceea infantilă, nefardată…

♧ Cristian Lisandru

sursa foto – https://www.instagram.com/p/Bcd9d8Jj2i_/

(Dez)Ordinea de zi – „Tăvălug”

Lumea se duce la vale.
Noi ne ducem la vale.
Dar reuşim să ascundem asta, uneori zâmbind complice, pe sub umbrele multicolore – bancuri, fotografii – alb-negru, sepia, color -, citate, texte în care scriem exclusiv despre iubire, lumi perfecte, oameni normali, altruişti, lipsiți de ipocrizie, despre plaje însorite unde valurile înspumate mângâie destine fericite sau despre munți cu vârfuri ademenitoare, vârfurile acelea către care trebuie să te îndrepți (doar) pentru că ele există…
Atât de frumos ne mințim.
Acesta este, într-adevăr, talentul. Nediluat.

*

Nu există medicamente-minune. Nici soluții-minune, nici rețete-minune, nici proiecte-minune, iar oamenii-minune, de-a lungul istoriei, pot fi numărați pe degete. Şi, pentru că nimic nu e sigur pe lumea aceasta, există destui contestatari în ceea ce priveşte oamenii menționați în propoziția precedentă.
Există stări de moment.
Orice altceva este, pur şi simplu, interpretabil…

♧ Cristian Lisandru

sursa foto – goodfon.ru

(Dez)Ordinea de Zi – „Musca-n lapte”

… nu mulțumeşti niciodată pe nimeni, fireşte, nu îți propui să oferi adevăruri absolute sau scrieri mirobolante mondial-lăudate, mai grav este că există actori-spectatori care nu înțeleg asta, e ca şi cum ar dori neapărat să îți corecteze „tema pentru acasă”, eventual dând note şi propunându-ți subiecte/stiluri pe care-i musai să le abordezi, n-am să înțeleg niciodată de unde vin poftele acestea, poate de aceea nu are ursul coadă, iar pădurea foşneşte la fel. Şi pentru cuc. Şi pentru pupăză… 

Cristian Lisandru

sursa foto – goodfon.ru

(Dez)Ordinea de Zi – „Eterna şi fascinanta fraudă”

S-a iscat o altă vijelie, taman când soarele cu toane primăvăratice inducea bună dispoziție generală, iar calendarul declanşa săptămâna patimilor. Sau a cumpărăturilor haotice, chestie de perspectivă/portofel. Alegerile din 2009 – țineți minte momentele, nu pot fi uitate atât de uşor, un fleac, i-am ciuruit, țopăiala lui Geoană, Mihaela, dragostea mea!, voturile din diaspora – au fost fraudate. Şi asta o spune nimeni altul decât analistul/consilierul/denunțătorul/suspectul (inculpatul?) Dan Andronic, ăl mai tête-à-tête cu marinerul de-a prins două mandate la Cotroceni, s-a ales parlamentar de-acuma şi declară că el oricum n-a ştiut nimic despre vreo fraudă, însă dacă fost atunci trebuie să se lase musai cu cătuşe. Cei vizați? Oamenii din Umbra Marinerului – Coldea, Kovesi, Maior, Tobă, ei şi-ai lor.

E superb. Nu reuşim să privim niciodată înainte. Privim doar înapoi (cu mânie, aducându-ne aminte de interesantul film), iar probabilitatea de-a afla ceva sau de-a mai rezolva ceva tinde spre zero, cu sau fără comisia de control al SRI. Sau controlată de SRI, încă nu s-au pus toți de acord, părerile sunt împărțite, unii hăis, alții cea.

Acum se vorbeşte, din nou, despre iertarea păcatelor şi despre întoarcerea obrazului. Esențial rămâne doar faptul că ăştia ne-au întors doar curu’, de-a lungul timpului, extrăgându-şi liniştea financiară din neliniştea națională. Pentru noi, putem spune, nu au existat decât săptămâni ale patimilor.

Pe de altă parte, despre legea salarizării încă se discută, Dragnea a fost la pescuit de ştiuci, alături de Grindeanu – şi trebuia să le pupe, dar el nu le-a pupat, iar gurile rele afirmă că nici nu le-a trimis înapoi în mediul acvatic, ci direct în tigaie -, Ghiță e aşteptat în continuare la portiță, Victor Ponta are explicații pentru orice şi pune sare pe rănile PSD sau direct pe coada preşedintelui de partid, iar glumițele răsuflate sunt exact frecția la piciorul de lemn al unei democrații balcanice originale.

♣ Cristian Lisandru

sursa foto – goodfon.ru

(Dez)Ordinea de Zi – „Dor…”

Suntem importanți, abia coborâți de pe soclu, avem păreri numai bune de pus la rană, descoperim cu rapiditate cel puțin suspectă răspunsuri geniale la toate întrebările puse de alții, comentăm, emfatici, orice text, orice subiect, orice şuşă, atunci când adormim visăm că suntem singurii care pot salva lumea, pentru noi nicio misiune nu este imposibilă, tocmai de aceea strâmbăm din nas dacă avem senzația că nu ne poziționăm, permanent, în prim-plan, înmugurim uscându-ne, cântăm propria partitură, aplaudăm cântecele altora doar dintr-o ipocrizie care ne curge prin vene, ne propunem să luăm fața tuturor, înnodăm frustrări, cârpim decepții, nu ne mai ajunge nimeni cu prăjina la nas.

Mi-e un dor teribil de oameni normali, aceia care nu le ştiu niciodată pe toate.

♣ Cristian Lisandru

sursa foto – goodfon.ru

(Dez)Ordinea de Zi – „Criza”

Aflu pentru a nu ştiu câta oară că România – draga de ea! – se află într-o criză profundă. Sintagma a devenit goală de conținut, atâta vreme cât criza, în ceea ce ne priveşte, este milenară. Am tot dus-o din criză în criză, fiecare fiind profundă şi dătătoare de insomnii, depresii prelungite, dureri de cap, de şale etc.

Ne-am şi obişnuit cu criza îndelung trâmbițată, aşa cum te obişnuieşti, de pildă, cu bărbieritul sau cu părul de pe piept. Cu gropile din şosele sau cu afacerea „Bechtel”. Cu munții „cheliți”, cu facturile umflate, cu şpaga dată oriunde ai nevoie de ceva. Nici nu ne mai agasează prezența ei, vin doar unii şi alții, din când în când, şi o arată cu degetul, acoperindu-şi urmele, scălâmbăielile financiare, giumbuşlucurile sexuale şi alte matrapazlâcuri prezentate drept „mari proiecte”.

Nu ajung banii? Criza e de vină. Prea mulți şomeri? Criza. Nu mai învață nimeni? Criza. Doctorii pleacă din țară? Criza. Creşte euro? Criza. Se scumpesc gazele? Criza. Rapidul joacă prin liga number five? Criza. Ejaculare precoce sau prea multe frigide pe cap de mascul? Criza, fireşte. Întârzie trenurile? Criza. Guvernele se fac că lucrează? Criza. Plouă mai puțin decât ar trebui sau plouă exact atunci când nu trebuie? Criza. Poluare, mizerie, perspective lipsă, certuri conjugale, rateuri culinare, furturi, violuri? Criza. Nu se mai înțelege om cu persoană? Criza.

E uşor a da vina pe criză, e ca şi cum ai aduce tot timpul Fantoma Omului Negru în casă şi i-ai oferi o cafea în vreme ce canapeaua e goală, iar tu stai cu ceaşca în mână şi beleşti ochii. Uite-l şi nu e! Criza asta permanentă a devenit scuza jalnică a tuturor impostorilor şi incompetenților. Istoria va consemna că fiecare troglodit ajuns în vreo funcție a dorit din toată inima să salveze țara, numai că i-a pus criza piedică. Sau i-a tras preşul de sub picioare.

Noi – incapabili să măsurăm de trei ori şi să tăiem o dată – nu vom scăpa de raportarea la criză nici măcar în improbabila situație în care Edenul va avea centrul chiar aici, pe aceaste meleaguri. Chiar şi atunci se va auzi o voce care va spune că mărul interzis a dispărut din scenariu/pom/galantar tot din motive de criză.

                                                                                                          Cristian Lisandru

sursa foto -http://delcampovillares.com

(Dez)Ordinea de Zi – „Proteste”

Presupunem că Dragnea/Grindeanu retrag pârdalnica ordonanță care – în teorie, cel puțin – a scos oamenii în stradă. Obiectul declarat al protestelor dispare, oamenii ar trebui să revină la casele lor, strada şi-a spus cuvântul şi a obținut o victorie importantă. Dar, dacă strada amenință că protestele vor continua – ordonanța fiind retrasă – atunci îmi permit să-l suspectez pe Primul Infatuat al țării de jocuri perverse. Căderea guvernului numit de către cei care au câştigat alegerile – indiferent că ne convine sau nu – nu poate fi regizată plecându-se de la chestiuni de bun simț şi ajungându-se, cumva, în faza în care învinşii doresc neapărat să se şteargă la dos cu voturile obținute de câştigători.
Primul Infatuat al țării a pus paie pe foc, a dorit „guvernul meu”, a vorbit despre „românii mei”, are o simpatie deosebită pentru Codruța & DNA & SRI, ceea ce nu ne tulbură atâta vreme cât totul se desfăşoară cu respectarea legilor.
E bine să ştim şi noi ce şi cum. Revenirea PSD la putere nu a survenit în urma căderii vreunui meteorit. Majoritatea a votat. În Bucureşti, de pildă, PSD a luat caimacul, câştigând şi sectoarele şi Primăria Generală. Unde erau adversarii PSD şi de ce nu au câştigat la urne?
Aceasta poate fi o partitură periculoasă, iar dirijorul este chiar Primul Infatuat al țării, cel care surâde superior, precum Tătucul Național, crezând că funcția îi permite manipulări grosolane. Din nefericire, aşa cum s-a întâmplat şi de multe alte ori, suntem la mijloc. Iar jocul intereselor – indiferent de culoarea politică – ne poate lăsa, din nou, cu buzele umflate.
Statul de drept nu este în pericol, aşa cum susține preşedintele, dar statul de drept va fi în pericol dacă – atunci când guvernul PSD va face pasul firesc înapoi, fiindcă şi-a dat singur la țurloaie – Primul Infatuat al țării va încerca, prin orice mijloace, să schimbe rezultatul alegerilor pentru a-şi satisface capriciile politice. Că ele sunt susținute sau nu de unele curți europene este o cu totul altă discuție…

♣ Cristian Lisandru

sursa foto – libertatea.ro

Tema: Baskerville de Anders Noren.

SUS ↑

%d blogeri au apreciat asta: