(Dez)Ordinea de Zi – „Marele Anunț”

La masa negocierilor ar fi întotdeauna loc, numai că adversarii preferă să-și care pumni cu nemiluita, să se înjure spumos și să încerce a introduce stegulețele păcii în ochii bulbucați ai celorlalți.
Azi urmează un „mare anunț”, „anunțul bombă”, anunțul „care dă fiori”, anunțul care nu poate fi contracarat decât, bineînțeles, printr-un „plan secret”. Părțile se acuză reciproc, sunt pregătite variante de rezervă, încă nu este foarte clar cine va otrăvi fântânile și va fugi prin păduri pentru a organiza o viitoare mișcare a partizanilor.
România așteaptă ora 18.00 cu înfrigurarea condamnatului la șușe politice cotidiene, ca și cum totul ar depinde numai de apariția lui 2Dorel. Până și fenomenele meteorologice vor fi influențate, bombardamentele din Siria vor continua sau nu în funcție de asta, un februarie nărăvaș respiră sacadat și, după ora fatidică, se va opinti cu putere sporită în ferestre. Europa Ligue este doar o petardă fâsâită, șomajul nu ne mai interesează, facturile neplătite au fost aruncate la coș, haosul multiplicat este ascuns sub preș.
„Urmează un comunicat important pentru țară!”
Pentru țara lor, pentru mândria lor, pentru orgoliul lor, pentru jocurile lor de culise, pentru lipsa lor de coloană vertebrală, pentru… 😊 mustăcismele lor, coafurile lor, răutăcismele lor, agramatismele lor. Pentru bodyguarzii lor. Pentru pohta ce o pohtesc. Pentru țara pe care o țepuiesc.

♧ Cristian Lisandru

(Dez)Ordinea de Zi – „Ba pe-a mamei dumneavoastră!”

Ce tristă ţară a bisericuţelor de tot felul şi a nesimţiţilor care pretind să le fie scuturate scamele de pe revere sau cer – fără ruşine – permanent jinduita şi minunata şpagă.

(balcanică/occidentală; ce aiureală colosală, cum să aibă şpaga frontiere?)

Ce tristă ţară unor lamentabili „guru” doldora de ifose care s-au cocoţat – dând din coate/deschizând alte uşi cu capul, oferind mese pe la restaurante şi slugărnicind alţi „guru” de aceeaşi factură – pe socluri, rânjind şi pozând, de la înălţimea propriilor statui, în binefăcători ai naţiei, ai literaturii române, ai artelor, în general, în miraculoşii eroi plin de muşchi care pot rezolva toate ecuaţiile politice, sociale sau financiare.

Mojicia este fotogenică, motiv pentru care ne-am şi tabloidizat, la toate nivelurile, în ciuda celor care încă mai speră la decenţă ca stare de fapt. Nemernicia a acaparat reţelele sociale, Palatul Parlamentului şi agora unde amăgirile şi speranţele ucise în faşă au răguşit fără a obţine altceva în afara unor replici mitocăneşti.

Nu ne mai facem bine niciodată, asta şi pentru că ne complacem în a ridica mingea la fileu tuturor neaveniţilor care cunosc o găunoasă celebritate în timp ce sunt priviţi, de „discipoli” sideraţi, cu o evlavie ce trădează instantaneu superficialitatea şi lipsa de mobilier intelectual.

Ţara asta este tristă şi pentru ne ploconim cotidian în faţa unor idoli falşi, în loc să le strigăm (măcar atât, vorba lui Caragiale) „Ba pe-a mamei dumneavoastră!”

♣ Cristian Lisandru

(Dez)Ordinea de Zi – „Fard”

Umblăm cocoșați la umbra fantasmagoricelor proiecte de viitor despre care ne vorbesc – plictisindu-ne constant – palavragiii neamului. Totuși, unii dintre noi reușesc să rămână indiferenți, alții s-au obișnuit cu neobișnuitul politic și social, ridicând din umeri sau blestemând în gând, cei mai mulți preferă să-și ascundă dezamăgirile indubitabile în spatele bradului de Crăciun. Un vin fiert, o țuică fiartă, niște jumări, cotletele, colindele, câteva versuri scrise în momente de inspirație. Glume, mai bune sau mai puțin bune. Suntem hazlii până la durere, ceea ce – poate – nici nu e așa de rău. Ne-am muta, fiecare, într-un glob de sticlă, spre a ninge frumos atunci când mâini delicate de copil ne-ar scutura cu bucuria aceea infantilă, nefardată…

♧ Cristian Lisandru

sursa foto – https://www.instagram.com/p/Bcd9d8Jj2i_/

(Dez)Ordinea de zi – „Tăvălug”

Lumea se duce la vale.
Noi ne ducem la vale.
Dar reuşim să ascundem asta, uneori zâmbind complice, pe sub umbrele multicolore – bancuri, fotografii – alb-negru, sepia, color -, citate, texte în care scriem exclusiv despre iubire, lumi perfecte, oameni normali, altruişti, lipsiți de ipocrizie, despre plaje însorite unde valurile înspumate mângâie destine fericite sau despre munți cu vârfuri ademenitoare, vârfurile acelea către care trebuie să te îndrepți (doar) pentru că ele există…
Atât de frumos ne mințim.
Acesta este, într-adevăr, talentul. Nediluat.

*

Nu există medicamente-minune. Nici soluții-minune, nici rețete-minune, nici proiecte-minune, iar oamenii-minune, de-a lungul istoriei, pot fi numărați pe degete. Şi, pentru că nimic nu e sigur pe lumea aceasta, există destui contestatari în ceea ce priveşte oamenii menționați în propoziția precedentă.
Există stări de moment.
Orice altceva este, pur şi simplu, interpretabil…

♧ Cristian Lisandru

sursa foto – goodfon.ru