Căutare

Cristian Lisandru

festina lente – prin(tre) cuvinte

Categorie

(Dez)Ordinea de zi

(Dez)Ordinea de Zi – „Criza”

Aflu pentru a nu ştiu câta oară că România – draga de ea! – se află într-o criză profundă. Sintagma a devenit goală de conținut, atâta vreme cât criza, în ceea ce ne priveşte, este milenară. Am tot dus-o din criză în criză, fiecare fiind profundă şi dătătoare de insomnii, depresii prelungite, dureri de cap, de şale etc.

Ne-am şi obişnuit cu criza îndelung trâmbițată, aşa cum te obişnuieşti, de pildă, cu bărbieritul sau cu părul de pe piept. Cu gropile din şosele sau cu afacerea „Bechtel”. Cu munții „cheliți”, cu facturile umflate, cu şpaga dată oriunde ai nevoie de ceva. Nici nu ne mai agasează prezența ei, vin doar unii şi alții, din când în când, şi o arată cu degetul, acoperindu-şi urmele, scălâmbăielile financiare, giumbuşlucurile sexuale şi alte matrapazlâcuri prezentate drept „mari proiecte”.

Nu ajung banii? Criza e de vină. Prea mulți şomeri? Criza. Nu mai învață nimeni? Criza. Doctorii pleacă din țară? Criza. Creşte euro? Criza. Se scumpesc gazele? Criza. Rapidul joacă prin liga number five? Criza. Ejaculare precoce sau prea multe frigide pe cap de mascul? Criza, fireşte. Întârzie trenurile? Criza. Guvernele se fac că lucrează? Criza. Plouă mai puțin decât ar trebui sau plouă exact atunci când nu trebuie? Criza. Poluare, mizerie, perspective lipsă, certuri conjugale, rateuri culinare, furturi, violuri? Criza. Nu se mai înțelege om cu persoană? Criza.

E uşor a da vina pe criză, e ca şi cum ai aduce tot timpul Fantoma Omului Negru în casă şi i-ai oferi o cafea în vreme ce canapeaua e goală, iar tu stai cu ceaşca în mână şi beleşti ochii. Uite-l şi nu e! Criza asta permanentă a devenit scuza jalnică a tuturor impostorilor şi incompetenților. Istoria va consemna că fiecare troglodit ajuns în vreo funcție a dorit din toată inima să salveze țara, numai că i-a pus criza piedică. Sau i-a tras preşul de sub picioare.

Noi – incapabili să măsurăm de trei ori şi să tăiem o dată – nu vom scăpa de raportarea la criză nici măcar în improbabila situație în care Edenul va avea centrul chiar aici, pe aceaste meleaguri. Chiar şi atunci se va auzi o voce care va spune că mărul interzis a dispărut din scenariu/pom/galantar tot din motive de criză.

                                                                                                          Cristian Lisandru

sursa foto -http://delcampovillares.com

(Dez)Ordinea de Zi – „Proteste”

Presupunem că Dragnea/Grindeanu retrag pârdalnica ordonanță care – în teorie, cel puțin – a scos oamenii în stradă. Obiectul declarat al protestelor dispare, oamenii ar trebui să revină la casele lor, strada şi-a spus cuvântul şi a obținut o victorie importantă. Dar, dacă strada amenință că protestele vor continua – ordonanța fiind retrasă – atunci îmi permit să-l suspectez pe Primul Infatuat al țării de jocuri perverse. Căderea guvernului numit de către cei care au câştigat alegerile – indiferent că ne convine sau nu – nu poate fi regizată plecându-se de la chestiuni de bun simț şi ajungându-se, cumva, în faza în care învinşii doresc neapărat să se şteargă la dos cu voturile obținute de câştigători.
Primul Infatuat al țării a pus paie pe foc, a dorit „guvernul meu”, a vorbit despre „românii mei”, are o simpatie deosebită pentru Codruța & DNA & SRI, ceea ce nu ne tulbură atâta vreme cât totul se desfăşoară cu respectarea legilor.
E bine să ştim şi noi ce şi cum. Revenirea PSD la putere nu a survenit în urma căderii vreunui meteorit. Majoritatea a votat. În Bucureşti, de pildă, PSD a luat caimacul, câştigând şi sectoarele şi Primăria Generală. Unde erau adversarii PSD şi de ce nu au câştigat la urne?
Aceasta poate fi o partitură periculoasă, iar dirijorul este chiar Primul Infatuat al țării, cel care surâde superior, precum Tătucul Național, crezând că funcția îi permite manipulări grosolane. Din nefericire, aşa cum s-a întâmplat şi de multe alte ori, suntem la mijloc. Iar jocul intereselor – indiferent de culoarea politică – ne poate lăsa, din nou, cu buzele umflate.
Statul de drept nu este în pericol, aşa cum susține preşedintele, dar statul de drept va fi în pericol dacă – atunci când guvernul PSD va face pasul firesc înapoi, fiindcă şi-a dat singur la țurloaie – Primul Infatuat al țării va încerca, prin orice mijloace, să schimbe rezultatul alegerilor pentru a-şi satisface capriciile politice. Că ele sunt susținute sau nu de unele curți europene este o cu totul altă discuție…

♣ Cristian Lisandru

sursa foto – libertatea.ro

(Dez)Ordinea de Zi – „Comisii”

Suntem în faza națională „pe comisii”, cu puternice accente comic-groteşti, ceea ce ne poate face să credem că toate vor rămâne ca-n tren. E o buluceală de nedescris, membrii „comițiilor” dau interviuri spumoase, îşi reafirmă dorința de a scotoci fără odihnă prin rufele murdare ale „foştilor” şi pozează în înnălbitorii neamului. Orice început este strălucitor, confetti, trompete, mâneci suflecate, priviri fixe. Suspans abil întreținut. Haosul vine ceva mai târziu.

O comisie este un grup care economiseşte minutele şi risipeşte orele – Milton Berle.

Şi încă o părere, acelaşi autor:

Iată cum stau lucrurile azi: Profesorii se tem de directori. Directorii se tem de inspectori. Inspectorii se tem de Ministerul Educaţiei. Ministerului îi e teamă de părinţi. Părinţii se tem de copiii lor. Copiilor nu le e teamă de nimic!

Nici măcar de vreo comisie, nu?

♣ Cristian Lisandru

sursa foto – dcnews.ro


(Dez)Ordinea de Zi – „Târg de Alegeri. Târg de Crăciun”

Înalt Prea Miruitul Vosganian doreşte cu ardoare Parlamentul. Nu mai contează că l-au scăpat pretenarii senatori atunci când avea tinichele de coadă şi că şi-a dat demisia după ce momentele de profundă meditație i-au adus revelația. Chiar îmi spusesem că e mai bine mai târziu decât niciodată, numai că distinsul Varujan e pus pe muzichie de petrecere – „Mai vreau o dată, ca prima dată!” Acum îi va fi, cu siguranță, mult mai uşor, mai ales că virginitatea politică e pierdută de multă vreme.

Catindați abia scoşi din cutie de partide, vai mama lor, puşi pe harță fără a avea argumente la purtator, sclifosiți şi sclifosite, plângăcioşi şi tupeişti care s-au şi văzut la ciolan/borcanul cu smântână, motiv pentru care pică prin studiourile televiziunilor şi promit marea cu sarea. 99% dintre ei sunt pe lângă toate problemele discutate/mestecate, aşa că – în eventualitatea în care vor deveni parlamentari cu țidulă – va fi şi mai rău decât până acum.

Noroc cu Târgul de Crăciun. O fleică, un cârnat, nişte mici, un ciolan cu fasole, păstrăvi pentru amatori, vin fiert, turtă dulce, pălincă, artizanat şi dulcețuri, murături şi cozonaci, poale-n brâu, ochi alunecoşi, ochi tulburi, patinoar, brazi şi brăduți, şorici, tobă, Casa Mexicană, Casa Vrancei, pături, sania Moşului, Casa Moşului, concerte, pastramă, pomana porcului, vin fiert, miere, sculpturi în lemn, sculpturi în ceară, lupul dacic, Burebista, Casa Poporului, vin fiert, țuică fiartă, cafea la nisip, vin fiert, vin fiert, vin fiert… Oricum o vor face ăştia fiartă după alegeri.

♣ Cristian Lisandru
foto – arhiva personală
img_20161207_145534 img_20161207_145649 img_20161207_145811 img_20161207_150522 img_20161207_150530 img_20161207_152751 img_20161207_153436 img_20161207_153935 img_20161207_154129

(Dez)Ordinea de Zi – „Banalități”

Car’vas’zică ungurii au înşfăcat diplomatichia de coadă şi au ascuns-o pe sub fustele mini ale unguroaicelor nurlii cu ajutorul cărora fac lobby prin paturile celor are au ceva de spus în politichia mondială. Chiar şi cu pantalonii în vine, între două poziții şi inerentele pilule albastre. Faptul că diplomații unguri n-au avut „liber” la participare – vezi parada de 1 Decembrie – nici nu trebuie sa mire pe cineva. Fleoşc!  Aşa cum nu miră condescendența lu’ Iohannis – vezi strângerea de mâna cu Băse – sau faptul că nu s-au mai depus coroane la Arcul de Triumf – excepție făcând, fireşte, (prea)mândrul preşedinte. E cu paranghelie, de ce ne-am mai aduce aminte şi de morți? Şi să depună coroane şi adversarii? Să vină – ☺ – Tăriceanu? Nu merge. 

Înregistrez doar triumful jenant al unor sictiriți roşii/albi/verzi care nu ne înghit nici cu gulaş, mişcarea naturală incontestabilă a unguroaicelor şi – o, Werner! – zâmbetul superior al acestui preşedinte care judecă aşa cum doreşte, când doreşte şi lângă cine doreşte.

Plus mustăcioara lui Dragnea şi eternele referiri religioase ale Gabrielei Firea, pe primul imaginându-mi-l exclusiv pe lângă sfârâindele grătare ale partidului sau la tăiatul porcului (cu ceşcuța de țuiculiță fiartă între deşte), iar pe doamna primăriță aprinzând lumânări. Când trebuie. Şi când nu.

♣ Cristian Lisandru

sursa foto – Ziarul de Argeş

(Dez)Ordinea de Zi – „Pițipoancele Politice”

A reînceput curvăsăria mediatică intitulată „campanie electorală”. Afişe, discuții sterile, bannere cu figurile unor zâmbăreți numai buni de inclus în emisiunea „Faze comice”. Cuvintele mari dau pe-afară, fug din dicționare, intră în casele şi în viețile nefericiților care vor fi chemați la urne pentru a-şi da votul în Marea Fâsâială Națională. Sau în Concursul de Făcut Bici din Rahat. Sau în Dramoleta Impostorilor. În Bâlciul Nesătuilor. În Sarabanda Profitorilor, a Politrucilor, a Bezmeticilor cu Putere de Decizie. În Zeama Lungă şi Reîncălzită.

Responsabilitate. Seriozitate. Proiecte. Asumarea răspunderii. Urnirea căruței. Figuri. Fumuri. Teribilisme jenante. Artişti care trec de la capitolul „nunți” la capitolul „Vreau să fiu şi eu parlamentar!”  Da, orice prost se pricepe la politică, mai ales atunci când are ocazia să îi prostească pe alții. Tupeu. Nervi. Înjurături voalate. Dosare scoase de la sertar. Şedințe prelungite. Diversiuni. Ambuscade. Pomeni electorale. Şprițuri. Liste cu morții care trebuie să fie prezenți la vot. Conferințe de presă. Presa de scandal, presa aservită, presa manipulatorilor de opinie. Indiferent de culoarea politică. Jeg moral.

Ce sictir ar trebui să ne cuprindă… Toți bucălații nației, toți înşurubații şi toți amețiții şi-au descoperit pe sub masă, între două pârțuri, grija pentru țară. Burtoşii vor să facă slalom printre legi. Sau să impună legea partidului care i-a scos din adormire pentru a-i ferici cu „foncții”. Şi pentru a le cere, ulterior, să latre în funcție de interesul politic.

Se moare cu zile. Nu se mai fac transplanturi. Nu sunt medicamente. Elevii nu învață. Profesorii se fac că predau. Miniştrii sunt cu gândurile aiurea. „Penalii” râd în barbă. Cântăcioşii care prestau cu bancnote lipite pe frunți vor să fie deputați sau senatori. Pițipoancele Politice îşi trăiesc fericirea maximă. Salivează de poftă. Poartă la rever mândria parvenitului.

Praf şi pulbere. Mită. Furt. Şi melodia de mare răsunet „Ia-mă, Doamne, stinge-mi neamul!” Asta e, de fapt, tot ceea ce (va) rămâne şi după aceste alegeri.

♣ Cristian Lisandru

sursa foto – Dilema Veche

(Dez)Ordinea de zi – „Softul nostru cel de toate alegerile”

Țara o duce prost, ceea ce ştie şi Gâgă de la grădiniță. Totuşi, țara nu este singură pe lume, are şi a avut guverne care au condus-o de-a lungul timpului, au pieptănat-o, au fardat-o corespunzător, au prezentat-o drept fată mare în fața Europei. Unii au tras „hăis”, alții au tras „cea”, mulți au pus capul pe pernă cu gândul că sunt providențiali, eroi, martiri, oameni buni la toate, bine intenționați, însă neînțeleşi de „prostimea” înconjurătoare.

Însă această țară cu multe moaşe rămâne cu buricul netăiat. Cu economia la pământ, cu pădurile la pământ, cu drumurile-şleauri, cu autostrăzile de pe hârtie. Vizionarii apar ciclic. Tehnocrații apar mai rar. Ulterior, aceiaşi tehnocrați intră în politică, pentru a continua şi sub stindardul partidului proiectele-miracol, proiectele-minune, proiectele-medicament pentru o societate bolnavă. Nu se vindecă nimeni, evident, iar beția cu apă rece devine o a doua natură.

Acum se discută despre soft. Iar un soft – în Zodia Alegerilor – este esențial. Mormomete merge şi votează, e drept, sperând că va fi mai bine în bătătura sa. Că nu-i va muri vaca. Sau porcul. Sau oaia. Dacă nu cumva, între timp, le-a vândut în pierdere. Habar n-are el de tabletele din secțiile de vot, de pokemonii malefici, de numărătoarea paralelă a voturilor, despre implicarea STS în toată afacerea, despre oamenii din umbră care, la rândul lor, sunt traşi de sfori de alți oameni din umbră.
Dar suntem în grafic. Şi, pățiți fiind, am dori să suflăm şi în iaurt în timp ce, urmărind evenimentele, ronțăim gaura covrigului.

♣ Cristian Lisandru

sursa foto – goodfon.ru

 

(Dez)Ordinea de zi – „De-a nimicurile”

Înalt Prea Scandal Teodosie e prins într-o nouă turbulență (ne)sfințită, Turcescu Cenuşă-n Cap va fi catindat la Constanța – cu aprobare de la tătucu’ Băsescu -, Nicuşor Dan dă senzația că plânge tot timpul, ca un copil căruia bagabonții malefici îi şutesc jucăriile sau îi toarnă apă în başcheți, Elena Udrea ar vrea să stea mai mult pe stradă ☺ – ca vânzătoare de plăceri politice? -, Iohannis apare din ce în ce mai des, soarele apare din ce în ce mai rar, meteosensibilii înjură şi strâng din dinți, reclamele legate de problemele prostatei au atins nivelul absolut al marketingului deşănțat. USR n-are siglă, PSD n-are loc de USR, PNL e acuzat că a furat sloganul PSD.

Ne mângâie nostalgii, ne pasc obsesii. Înfloresc platitudini, se usucă dialoguri anemice, derizoriul este la ordinea zilei, gustăm stupefacții, ronțăim aceleaşi deziluzii. Tânjim după o linişte abisală, Andreea Marin tânjeşte după bărbatul perfect, vrem să le ştim pe toate şi nu aflăm (mai) nimic.

♣ Cristian Lisandru

sursa foto – goodfon.ru

(Dez)Ordinea de zi – „Aceeaşi târâială…”

Teodosie. Uite-aşa o barbă avea, uite-aşa şi-o mângâia. Mult-Chematul Cioloş. DNA. Miting de 50000. Persoane. Cel puțin asta şi-ar propune un PNL aiurit care tânjeşte după acceptul celui mai vânat tehnocrat al momentului. Control judiciar. La nu-mI PaSă Teodosie. BOR transmite că nu ia nicio măsură. E democrație, funcționează prezumția de nevinovăție, n-am găsit altă rimă. Amin. Drumul spre iad… 

37% dintre români (doar atât?) sunt săraci lipiți pământului sau la limita ☺ sărăciei. Trăieşte fiecare cum poate. Cu ce poate, cu cine poate, cât poate. Din ce în ce mai puțin, de altfel. Tăriceanu are un dinte împotriva DNA. DNA e împotriva tuturor, Freddie Krueger era un mic copil, dulce şi neliniştit.

Lumea s-a călcat în picioare la moaşte. Klaus a fost la munte. El e ca-n BD-uri. Când la munte, când la mare. Cioloş face pe virgina. Nu se lasă introdus în budoarul PNL, ține nasul pe sus, aşteaptă semne şi minuni. Gorghiu l-ar vrea. Deocamdată suntem în faza ochilor dulci. And counting.

♣ Cristian Lisandru

sursa foto – goodfon.ru

Tema: Baskerville de Anders Noren.

SUS ↑

%d blogeri au apreciat asta: