Căutare

Cristian Lisandru

festina lente – prin(tre) cuvinte, gânduri, mirări…

Categorie

Echilibru instabil

da…

… o poveste poate începe și fără „a fost odată ca niciodată”, însă un strop de magie este indispensabil; apoi, firește, sosesc personajele, iar decorul prinde viață sub ochii uimiți ai copiilor și ai adulților pentru care propria copilărie nu s-a transformat într-o simplă amintire prăfuită, abandonată pe un raft nevăzut…

♧ Cristian Lisandru

aici/acum

e vremea halatelor albe
a cuvintelor scuipate printre dinți
flutură steaguri războinice
printre suflete strânse în menghină
şi
democratic
îndrăgostiții învață să se urască
prin vot cu bile

agora luptă cu ea însăşi
anormalitatea ne este oferită
pe filiera ordonanțelor de urgență
istoria urlă ca o isterică
deşteaptă-te române
somnolența națională se transmite
pe calea aerului

sunt îngropat de viu într-o societate-criptă
nişte nebuni au încins o horă
deasupra mea
şi chiuie
cuprinşi de frenezie

♧ Cristian Lisandru

foto/https://www.instagram.com/p/BYWuTsalcgu/

dimineața

dimineața îmi beau cafeaua
atât

uneori mă ascult cum tac
şi sunt convins că tăcerea mea
ar putea deveni hit
nu vorbesc
nu fac planuri
nu cânt în baie
nu mă rog unui dumnezeu abstract

dimineața citesc în cafea
cuvinte
încă neinventate

♣ Cristian Lisandru

foto/https://www.instagram.com/p/BbsIMXUAeHJ/

(Ne)Starea de Joi – „Cotidian”

Bărbatul duce în mâna stângă o sacoşă de rafie, burduşită, merge dintr-un capăt în celălalt al tramvaiului, reuşind să îşi păstreze echilibrul, iar cuvintele sale se lovesc ca de un zid de călătorii indiferenți:
– Lanterne, genunchere, superglue, cotiere, glezniere, lupă pentru citit, ață, leucoplast, aprinzător pentru aragaz, bureți de vase, ace, aparat de băgat ața în ac!
Tramvaiul se smuceşte. Altă stație. Bărbatul coboară.
Mai bine ar inventa cineva un aparat de scos România din sfera de influență a tuturor politrucilor pregătiți (doar) pentru discursuri sforăitoare. În rest, după cum se observă, viața îşi vede de ale sale. Amestecându-le pe toate, câteodată, în sacoşe de rafie.

*

… bem apă de ploaie, iluzionându-ne cu ideea că toate aceste dramolete politice ieftine vor avea ca rezultat progresul, la toate nivelurile, că nu va mai salta euro precum o dansatoare beată, pusă pe țopăială deşănțată, că vom fi contemporanii unor acțiuni constructive care vor aduce fericirea comună mai aproape…
… nimeni nu e vinovat, nimeni n-a mâncat usturoi, nimeni n-a trimis economia din lac în puț, nimeni n-a condus rabla direct în gard…
… n-a furat nimeni, nu ne-a luat nimeni drept proşti, nu şi-a plasat nimeni rubedeniile în posturi cheie, n-a făcut nimeni afaceri cu statul-credul…
… te şi miri, ce-i cu atâta nemulțumire?

♣ Cristian Lisandru

sursa foto – arhiva personală

 

după cules

am condus vara la gară
de azi vreau să umblu pe şapte cărări
o să cânt despre amor nebun
printre frunzele scuturate

lăutarii lumii bat în poartă
şi îmi îngână de inimă albastră
la ora când cade cerul peste mine
ca să mă învelească în pasteluri

nu vă mint
am o nouă pasiune
fac obiecte de cult
din ţambal acordeon sau vioară
iar sufletul primeşte cântece fără perdea
spre ameţire infinită

♣ Cristian Lisandru

sursa foto – goodfon.ru

un alt poem

lasă toamna să îți mângâie aşteptările
între timp voi scrie un alt poem
despre melancolii resuscitate

toamna e o ciorbă reîncălzită
asta o declara un pragmatic
rătăcit prin visele mele
se prăbuşea o ploaie sufocantă
eu căutam o umbrelă
la lumina unor felinare
din alt veac

lasă toamna să îți mângâie aşteptările
între timp voi scrie un alt poem
interpretabil
doar toamna va fi aceeaşi
ca o aşteptare
comună

♣ Cristian Lisandru (septembrie 2017)

sursa foto – goodfon.ru

Poemele Lupului – „Green forest”

bem apă cu cianuri
ne obişnuim
se poate şi mai rău
am învăţat de la oameni
plutesc peşti la suprafaţa apei
burţile albe sclipesc în soare

azi s-au făcut măsurători
muncitorii mâncau fasole din conserve
pădurea este operată pe cord deschis
fără anestezie
ne-au îngrozit mesajele alarmante
transmise de ciocănitoare

poftiţi în cartierul rezidenţial
green forest
cele mai mici preţuri
credite avantajoase
plata la producător

urechi pleoştite
copacii sunt aduşi la orizontală
unul câte unul

eu nu înţeleg
despre ce pădure verde
poate fi vorba
în absenţa copacilor
dar sunt doar un lup
oamenii au secrete
şi joagăre

♣ Cristian Lisandru

(din ciclul „Poemele Lupului” – 2010/2011)

gând

… să nu răpiți niciodată poeților bucuria de a fi trişti, liniştea tuturor neliniştilor printre care subzistă şi fericirea de a îmbrățişa, ca pe o iubită, singurătatea…

♣ Cristian Lisandru

sursa foto – goodfon.ru

banalitate

… de întrebări nu vom scăpa niciodată, e atâta adevăr în câteva cuvinte, atâta banalitate, totodată, ca o părere de rău survenită aiurea, imediat după ce ai împuns cu degetul arătător prima piesă din lungul şir al dominoului la care ai muncit ca un disperat doar pentru a te întreba – urmărind prăbuşirea liniară – de ce?…

♣ Cristian Lisandru

sursa foto – goodfon.ru

Tema: Baskerville de Anders Noren.

SUS ↑

%d blogeri au apreciat asta: