Gura lu’ Ainştain – „Blec chiub”

Io nu ştiu cum e treaba nasoală cu blec chiub ăsta de vorbeşte toți dă el în praim taim. Cică a venit nişte gemşi bonzi care nu mai iera bonzi, nişte şpioni trecuți la privat, ăştia avusese normă la mosad, ăl mai dat dracu serviciu dă informații dă pă mapamond, şi a ajuns pacilişa pă la noi ca să să uite pă sub fustele sau meilurili lu chioveşi. Şi cică ăştia era pe felie cu o facțiune, sper că nam scris ca prostu, abea azi am auzit termenu asta, cu o facțiune dân sereiu nostru care nu e ca mosadu lor da trage şi ei cu urechili pici şi pă colo şi zice că lucrează. Ia prins pă bonzi, sau sa lasat ăia prinşi, la vrăjală, sa ales prafu dă planu lor cu mistere, sau poate că nu, io fi copiat meilurili deocheate lu chioveşi, iar acu e scandal, că să arată cu deştele, parcă am fi în filmu cu uatărgeit. Ăla cu redford şi hofman. Acolo sa ales bules dă un preşedinte, nicson ăla figurantu, aci vine iohanis şi zice că el nu ştia nimic. El ştie numa dă cioloş. Asta observ io, dă meiluri, hecheri, rutere şi bai bai uai fai nu ştie. Nu ştie nici că nare voie să dea telefoane pă la procurori, da nu să ia niminea dă el că intervine peste lege.

Ochei, preşedintele nu ie om şi el? Ie om, nu e catâr. Nu e glugă dă coceni. Nu e dopu dă la sticlă. Mai face şi greşeli. Toți face greşeli pă lume. Io sunt mai fericit acu, nu mai poci io dă cea găsit ăia în meilurili lui chioveşi. Ştirea dă breching nius e că sa făcut țuicile. Dă mere, dă pere, dă tescovină daia, dă prună, dă pufoaică, nu contează. Beau dă bubuie măselili, râd dă cucuveaua mov gimeil punct com şi numi pasă că mă vede ăştia mort dă beat. Nam meil, nare ce sămi spargă bonzii şi sereiştii curioşi. Plus cia, sie şi care o mai fi. Dă doi şiun sfert neci nu mai zic, îi desfințează, face altceva în locu lor. Vine alegerili, ie nevoie dă oameni fideli care să nu să urineze în contra la vânt. Cum iera aia? Chiurioziti chil ză cat. Asta e țuica mea, asta e ingleza mea, față dă alții io mai înțeleg şi dă la sienen. Mă apgradez, mă informez, la cârcimă închide ăştia televizoru şi zice ia bagă ainştaine telejurnalu. Şi io bag dân top, da numa pă bază dă țuici.

E toamnă. Scria poetu nechita că săi acopere inima cu ceva. Io maş acoperi cu neşte bani, da plouă numa cu frunze, cu hârtie dă euro nu plouă. Mă duc să mai zic dân ştiri, poate sare țuicili pă mine şi le bag şio melodie dă nu mă uita.

Al vostru, fără gimeil, Ainştain.

♣ Cristian Lisandru

sursa foto – stiripesurse.ro

Gura lu` Ainştain – „Vise”

sobaka-vzglyad-drug-7214În ultima vreme ma cam prins în laţ o lene dasta ca o caracatiţă fără milă şi înţelegere, numi dă drumu şi pace, că mia şi zis unii, ieri, ce e bă Ainştaine, ai draci pă tine? Că parcă eşti oaia aia paranormală dân meoriţa, neci ţuica nuţi mai place, neci parizeru cu pâine franzelă. Poate mori dracu, aşa mia zis, mai ales că să moare pă capete în ultima vreme şi oameni cu nume rămâne doar în ferpare. Parcă aşa le zice la astea unde să scrie cine a murit sau poate am luato io pă arătură. Io no să am ferpar, ştiu io sigur, poate doar vreo coroană ofilită dacă o avea boşchetarii bani pentru ea. Da mai bine iar bea pă toţi banii în onoarea mea, în memoria mea, în ciuda mea. Că io o să fiu cam cu oftică pă mine la momentu cu pricina, îmi place veaţa asta, cu tot cu lenea dă pă ea. Aş unge veaţa pă pâine, zău, să muşc dân ea, că nu mă mai satur. Chiar dacă nam nici daia, nam nici daia, în general nam nimica, ce e pă mine e şi în şifonier, frigideru plânge pă limba lui, creşte teancu cu facturi.

Ce să vă spui io acu, că nu neam mai cetit dă mult, nam avut loc în şchemă. Şi oricum nam io multe dă spus. Că călătorii pân ţări ecsotice ar avea ce să bălmăjască paci, ar pune şi poze cu culori pă ele, ca să vă ia ochii, da io care stau numa în raza cârcimii nu am decât naşparleli dă cartier şi blogtroter nam cum să fiu. Bagateli. Zic şi io fapte cu diverse, da fără suspans. Să mai bate unii, să împacă, bem şi noi cu ei, că aşa e lampăcare, dastea cu petreceri. Şi mai iese de un mic, dă o ţuică prelungită până în creerii nopţii. Na zis eugen barbu că veaţa e o panoramă? Era scris în cartea aia cu bagabonţi adevăraţi, groapa să numea, mea plăcut mult, e cartea mea dă căpătâi, pă bune. O am şi acasă, pasta no vând nici dacă mor dă foame. Boşchetarii mei dă dân umeri ca proştii, că na cetito, da crez că leo cetesc io întro seară şi când o vedea căncepe cu zaruri şi cu ţuici să vezi ce bucuroşi are să fie şi să va uita la mine cu felinarili belite. Nici unu nu va mai mişca dân urechi. Şi o să curgă ţuicili pă capu meu de nu să poate. Ăsta e un vis deal meu, da visele face şi ele parte dân veaţa noastră dă oameni normali. Nu poci să crez că voi nu visaţi. Mai cu coşmaruri, mai cu vise erotice, mai cu sociale, mai cu alea, mai cu alea. Tot prostu visează, io de ce aş fi mai altfel? Unii e cu magie la ei şi ceteşte în vise, sau ştie ei cei cu visele tale, habar nam cum face, poate are cărţi cu vise, poate are har, poate are dar, poate nare habar da te prosteşte şi tu crezi. Şi zice ăştia ce se va petrece cu tine dacă ai visat nu ştiu ce. Chesti, tresti, dastea.

E bine să visezi, te mai rupi dă realitate, faci şi tu figuri în visele tale, umbli ca cocoşu în curte. Că pă urmă deşchizi ochii şi e altă mâncare dă peşte. O iei dă la cap. Co ţuică, eventual, că altfel nu vezi bine cum te ia realitatea la şuturi.

Vă salut cu reşpect. Aveţi grijă dă visele voastre, poate să împlinesc.

Ainştain

♣ Cristian Lisandru

Gura lu` Ainştain – „Băgate la micser”

Ce mușchii mei, azi am decretat ziua bețivilor dă pretutindeni și am cerut autonomie pă masa mea dân cârcimă. Încă nam un drapel, da o sămi fac unu unde o să fâlfâie la mișto o halbă dă bere. Dacă vine ceva propuneri cu țuici desenate cu talent, că e mulți modiliani care face freșce dalea și portrete pă datorie, atuncea mă mai gândesc. Deci aștept propunerili cu mare emoție și friguri. Mam și luat cu unii în gură, nește fraeri care cică nu poci pentru ca să faci figuri pă teritoriu de cârcimă, pen că ezistă constituția ce ciripește că cârcima nu se poate diviza în mai multe părți. Șo pă ei, mușcăi dă freză! E isterici, da îi las în pace, eu îmi cer drepturili ca bețivu care se respectă. Am făcut un pas mic pentru beutură, da un pas mare pentru prestanța mea dă sclav al lu bahus, ăsta e unicu zeu de care mia plăcut dă mic, suntem pretenari la cataramă și la iel mă închin șin culcare șin sculare.

La masa mea sunt șef. Niminea nu poa să mă dea la o parte, mă doare între fese de uniunea lu europa și dă altea, mai ales acu, că strigă unii brecsit, brecsit. Sau gol, că portugalezii lea ciufulit creasta la franţuji şi mam bucurat şi io alături dă alţii – sa dus şi campeonatu dă fotbal, aşa ne ducem şi noi, suntem datori co bere, co ţuică, co moarte.

Da să revin. Dacă cere și alții autonomii atuncea dă ce să nu cer și io? Nu vreau răzbel cum vrea putin, deși ăla bătrânu dă pă vremuri, gorbi dea venit cu perestroica lui, a zis odată că suntem la un pas dă războiu rece. Eu sunt la un gest dă încă o bere, e vară şi nu mai mie frig în başcheţi. Iar fetili… Fetili cochetili, cum zice ăla cu eroina lui, ăla mascatu, umblă mai mult despuiate. Sau așa le văz io după ce mă fac mangă şi ajung cun picior în rai. Asta e altă melodie demi place la zu teve. Păi cum să nu te faci mangă cu atâtea evenimente dă să întâmplă paici și pă la alții? Nai cum să reziști, evenimentele e parşive şi te hărțuiește. Rușii face figuri, englejii face figuri dă când o știu, dispare avioanele dă pă radaruri, sa ajuns tudi la primărie şi pă urmă sa plecat, nu mai știu nemica dă antonescu crin, rapidulețu meu joacă pă altă planetă, iar ponta a rămas fără doftorat şi nu mai trece duios pân politică, precum aia deo chema anastasia. Nam cunoscuto pă anastasia, nam cetito, o mai țin minte doar pă altă anastasie, da asta era cu cânticili la ea și îmi plăcea cum arăta la chip.

Și să discută enorm dăspre estremism. Noi trăim oricum la estreme, dân tată în fiu și dân mamă în fiică, și mai ales la estrema aia proastă și nenorocită ca lipsa dă alcol care te face să mori dă foame. Fiecare vrea să aibă chifteaua lui sau sosu lui în care să întingă cu bucata lui dă pâine și să nu mai dea socoteală la niminea. Adică poa să se cace iel unde vrea și alții tre să tacă dân guri. Io nu vreau dăcât masa mea în cârcimă, alte pretenții nici că nam, să stau și io ca belferu și să nu vină niminea dă la centru ca sămi zică cum să beau, cât să beau și ce să beau. Mam făcut al dracu ca ăștia care e mai ai dracu ca sarsailă, mam sucit și io ca suciții lumii, mam umplut dă figuri și nare iei curaj să mă decreteze non grata dăla care nu are voie să intre pă ușă. Intru pă geam, dacă e cazu, intru pă coș ca moș gerilă, io dă lângă berea mea și dă lângă țuica mea nu plec. E destui bețivi care o să facă și mitinguri dalea cu mine, în fața la cârcimă, șio să strigăm hai cu berea, hai cu berea, ca să ne facem plăcerea sau mai pune țuicilen pahare să uităm dănsingurare. Și alte dastea, poate ne facem și imn, să mor io. Da mai ie și știri vesele pă lumea asta, una șia găsit bunica pe podeaua dân bucătărie. Bunica nu era singură, era cu iubitu lu asta luată prin surprindere și făcea amor cu el. Pă vremuri să ducea scufița roșia cu deale gurii la bunica amarâtă și venea lupu ăla șmecher și să dădea la ele.

Acu bunicile e secsi, să uită la hastler tivi sau la darling tivi, intră pă sentimente punct ro și să dă la bărbați și nu mai croșetează șosete. Nici plăcinte nu mai face, bucătăriile a devenit decor pentru poziții secsuale, nu culinare. E vremuri cu draci pă ele, da dragostea e oarbă. Nu contează vârsta dân buletin.

Vă iubeşte Ainştain pă toţi

♣ Cristian Lisandru

Gura lu` Ainştain – „Marseieza să mai cântă pă la colţuri, acu fadou e în topuri”

Poporu e încă sub influenţa lu euro 2000 şaişpce, mai ales că a fost meciuri numa unu şi unu, cu suspansuri şi suspine, poate mai puţin al nostru cu albanejii care nea făcut bucata dă fraeri ce suntem. Da mai stăm o tură, nui bai, noi suntem învăţaţi să stăm pă margine în timp ce alţii joacă. Sau împarte cărţili. Sau zonele dă respect reciproc. Ne mai pică şi nouă câte ceva, sa văzut prin istorie, da nu ne ajunge nici pe o măsea, plus căi mai avem şi pă unii care şuteşte pentru ei şi nare milă dă popor.

Normal că şi io cu boşchetarii mei neam uitat la euro, la fotbal, că neam uita şi la euro dăia dă bani, numa că navem. Am luat şi neşte mici, neşte cabanoşi, ţuici şi beri, neam mai adus şi de acasă, că patronu dă la cârcimă ştie că nu suntem cu capsa pusă şi mai permite la ocazii. Să fie mizilicu mai cu vino încoa. Acu spui ca la spovedanie că am ţinut şi io cu germania, am io ceva cu nemţii dă mic copil, cu doiciland iubăr ales, îmi place şi steagu lor, pă vremuri îi ascultam pă scorpions, pă nena cu 99 dă baloane, ehe… Scorpionşii era cu uind of ceingi sau stil lăving iu, acu am trecut la ramştain. Zău. Că mia zis un boşchetar că sunt întro ureche. Că nu să pupă lăutăria lu nea nelu tudorache cu metalele astea industriale dă la ramştain, aşa să numeşte ele. Ba să pupă franţuzeşte, iam zis, iar el sa ridicat în picioare şia vărsat berili pă masă, a făcut baltă. Nu sa supărat niminea, taman să cânta marseieza la meci şi cocoşii franţuji avea numa creste fiţoase, era şi ăl mai slab preşedinte franţuz în tribună, ăla dei zice oland.

Io leam zis că le sare paietele dă pă revere la franţuji, că portugalezii na venit la oha, chiar dea mers ei mai încet la început. Lea luat faţa, ia adormit, ia dart în hinoze ca şarpele ca. Ştiţi care, mougli ăla era băiat simpatic. Cam ca grizman dă la franţuji, zici că are numa zece pă linie la purtare. Pă urmă mam cam acrit, că paiet ăla dă la franţuji la dat dea dura pă ronaldo, ia ochit genunchiu şi ma podidit şi pă mine lacrimili, iar boşchetarii râdea. Nuş dă ce râdea ca tutele, că franţujii nu le dă nimica, nici frenci cancan, nici şampanie daia, nici patrisia cas nu mai ie cea fost. Ete fleoşc am zis.

Prima repriză a fost la ţaca paca, iao tu, dămio şi mie, se juca la să se scurgă timpu. Era şi marele figo în tribună şi la un moment dat a căscat. Şi boşchetarii mei căsca, da turna în ei beri şi ţuici, că dădea cu ţuică, stingea cu bere, are toţi atenţie distributivă daia, să uita şi la meci, spărgea şi seminţe. Ca la cârcimă, neci feţe dă masă navem, e mese dalea dă plastic. Da avem plasmă acu, cu diagonală babană, că vremurile e în viteză, tre să se ţină şi patronu dă coada lor, că şi noi cotizăm şi el face burta mare. Când avem. Când navem ne trece pă caiet, iar când lom şi noi lovele dă pă unde mai muncim ne ducem şi ne taie cu picsu ca să nu fim datori.

Mia stat ceasu cu cuc la finalu dă 90 dă minute, că a dato franţujii în bară, ma stropit boşchetarii cu bere, iei o văzuseră în aţe. Na fost să fie, lea trecut bucuria, na fost cu finalizare, iar în prelungiri, în extra taim cum să spune, a dato în bară şi portugalezii. Ce grizman ăla, ce paiet, ce jiru… Are şi portugalezii jucători meseriaşi, nu numa muzica aia fado care te unge la suflet cum ungi pâinea cu magiun dăla dă pă vremuri, că acu nam mai încercat, mam spurcat la altele. Omu e pofticios, vrea să încerce şi daia, şi daia. A uita dă magiun, a uitat dă marmeladă.

Şi când le iera lumea mai dragă la boşchetarii mei, hop a venit portugalezu eder, lea înodat picioarili la franţuji dă na mai ştiut dă capu lor şia prins o torpilă dă portaru sa pus pă bocit. Gol. Franţujii lemn. Dacă îi înţepai nu simţea nimic. Boşchetarii mei înjura. Patronu nea dat un rând dă la el. E om cu stare, are dă unde să dea. Păcat că nu ie meciuri dastea mai des, pân la mondiale mai e doi ani. Ca un puradel mam bucurat, am dat şi io un rând, că dacă na fost să fie cu germanica mea atuncea a fost cu portugalezii şi acu marseieza să mai cântă pă la colţuri. Fadou e în topuri.

Mă duc so caut pă amalia rodrighej pă net. Ainştain

♣ Cristian Lisandru