Căutare

Cristian Lisandru

festina lente – prin(tre) cuvinte, gânduri, mirări…

Categorie

Gura lu’ Ainștain

Gura lu’ Ainştain – „Blec chiub”

Io nu ştiu cum e treaba nasoală cu blec chiub ăsta de vorbeşte toți dă el în praim taim. Cică a venit nişte gemşi bonzi care nu mai iera bonzi, nişte şpioni trecuți la privat, ăştia avusese normă la mosad, ăl mai dat dracu serviciu dă informații dă pă mapamond, şi a ajuns pacilişa pă la noi ca să să uite pă sub fustele sau meilurili lu chioveşi. Şi cică ăştia era pe felie cu o facțiune, sper că nam scris ca prostu, abea azi am auzit termenu asta, cu o facțiune dân sereiu nostru care nu e ca mosadu lor da trage şi ei cu urechili pici şi pă colo şi zice că lucrează. Ia prins pă bonzi, sau sa lasat ăia prinşi, la vrăjală, sa ales prafu dă planu lor cu mistere, sau poate că nu, io fi copiat meilurili deocheate lu chioveşi, iar acu e scandal, că să arată cu deştele, parcă am fi în filmu cu uatărgeit. Ăla cu redford şi hofman. Acolo sa ales bules dă un preşedinte, nicson ăla figurantu, aci vine iohanis şi zice că el nu ştia nimic. El ştie numa dă cioloş. Asta observ io, dă meiluri, hecheri, rutere şi bai bai uai fai nu ştie. Nu ştie nici că nare voie să dea telefoane pă la procurori, da nu să ia niminea dă el că intervine peste lege.

Ochei, preşedintele nu ie om şi el? Ie om, nu e catâr. Nu e glugă dă coceni. Nu e dopu dă la sticlă. Mai face şi greşeli. Toți face greşeli pă lume. Io sunt mai fericit acu, nu mai poci io dă cea găsit ăia în meilurili lui chioveşi. Ştirea dă breching nius e că sa făcut țuicile. Dă mere, dă pere, dă tescovină daia, dă prună, dă pufoaică, nu contează. Beau dă bubuie măselili, râd dă cucuveaua mov gimeil punct com şi numi pasă că mă vede ăştia mort dă beat. Nam meil, nare ce sămi spargă bonzii şi sereiştii curioşi. Plus cia, sie şi care o mai fi. Dă doi şiun sfert neci nu mai zic, îi desfințează, face altceva în locu lor. Vine alegerili, ie nevoie dă oameni fideli care să nu să urineze în contra la vânt. Cum iera aia? Chiurioziti chil ză cat. Asta e țuica mea, asta e ingleza mea, față dă alții io mai înțeleg şi dă la sienen. Mă apgradez, mă informez, la cârcimă închide ăştia televizoru şi zice ia bagă ainştaine telejurnalu. Şi io bag dân top, da numa pă bază dă țuici.

E toamnă. Scria poetu nechita că săi acopere inima cu ceva. Io maş acoperi cu neşte bani, da plouă numa cu frunze, cu hârtie dă euro nu plouă. Mă duc să mai zic dân ştiri, poate sare țuicili pă mine şi le bag şio melodie dă nu mă uita.

Al vostru, fără gimeil, Ainştain.

♣ Cristian Lisandru

sursa foto – stiripesurse.ro

Gura lu` Ainştain – „Vise”

sobaka-vzglyad-drug-7214În ultima vreme ma cam prins în laţ o lene dasta ca o caracatiţă fără milă şi înţelegere, numi dă drumu şi pace, că mia şi zis unii, ieri, ce e bă Ainştaine, ai draci pă tine? Că parcă eşti oaia aia paranormală dân meoriţa, neci ţuica nuţi mai place, neci parizeru cu pâine franzelă. Poate mori dracu, aşa mia zis, mai ales că să moare pă capete în ultima vreme şi oameni cu nume rămâne doar în ferpare. Parcă aşa le zice la astea unde să scrie cine a murit sau poate am luato io pă arătură. Io no să am ferpar, ştiu io sigur, poate doar vreo coroană ofilită dacă o avea boşchetarii bani pentru ea. Da mai bine iar bea pă toţi banii în onoarea mea, în memoria mea, în ciuda mea. Că io o să fiu cam cu oftică pă mine la momentu cu pricina, îmi place veaţa asta, cu tot cu lenea dă pă ea. Aş unge veaţa pă pâine, zău, să muşc dân ea, că nu mă mai satur. Chiar dacă nam nici daia, nam nici daia, în general nam nimica, ce e pă mine e şi în şifonier, frigideru plânge pă limba lui, creşte teancu cu facturi.

Ce să vă spui io acu, că nu neam mai cetit dă mult, nam avut loc în şchemă. Şi oricum nam io multe dă spus. Că călătorii pân ţări ecsotice ar avea ce să bălmăjască paci, ar pune şi poze cu culori pă ele, ca să vă ia ochii, da io care stau numa în raza cârcimii nu am decât naşparleli dă cartier şi blogtroter nam cum să fiu. Bagateli. Zic şi io fapte cu diverse, da fără suspans. Să mai bate unii, să împacă, bem şi noi cu ei, că aşa e lampăcare, dastea cu petreceri. Şi mai iese de un mic, dă o ţuică prelungită până în creerii nopţii. Na zis eugen barbu că veaţa e o panoramă? Era scris în cartea aia cu bagabonţi adevăraţi, groapa să numea, mea plăcut mult, e cartea mea dă căpătâi, pă bune. O am şi acasă, pasta no vând nici dacă mor dă foame. Boşchetarii mei dă dân umeri ca proştii, că na cetito, da crez că leo cetesc io întro seară şi când o vedea căncepe cu zaruri şi cu ţuici să vezi ce bucuroşi are să fie şi să va uita la mine cu felinarili belite. Nici unu nu va mai mişca dân urechi. Şi o să curgă ţuicili pă capu meu de nu să poate. Ăsta e un vis deal meu, da visele face şi ele parte dân veaţa noastră dă oameni normali. Nu poci să crez că voi nu visaţi. Mai cu coşmaruri, mai cu vise erotice, mai cu sociale, mai cu alea, mai cu alea. Tot prostu visează, io de ce aş fi mai altfel? Unii e cu magie la ei şi ceteşte în vise, sau ştie ei cei cu visele tale, habar nam cum face, poate are cărţi cu vise, poate are har, poate are dar, poate nare habar da te prosteşte şi tu crezi. Şi zice ăştia ce se va petrece cu tine dacă ai visat nu ştiu ce. Chesti, tresti, dastea.

E bine să visezi, te mai rupi dă realitate, faci şi tu figuri în visele tale, umbli ca cocoşu în curte. Că pă urmă deşchizi ochii şi e altă mâncare dă peşte. O iei dă la cap. Co ţuică, eventual, că altfel nu vezi bine cum te ia realitatea la şuturi.

Vă salut cu reşpect. Aveţi grijă dă visele voastre, poate să împlinesc.

Ainştain

♣ Cristian Lisandru

Gura lu` Ainştain – „Băgate la micser”

Ce mușchii mei, azi am decretat ziua bețivilor dă pretutindeni și am cerut autonomie pă masa mea dân cârcimă. Încă nam un drapel, da o sămi fac unu unde o să fâlfâie la mișto o halbă dă bere. Dacă vine ceva propuneri cu țuici desenate cu talent, că e mulți modiliani care face freșce dalea și portrete pă datorie, atuncea mă mai gândesc. Deci aștept propunerili cu mare emoție și friguri. Mam și luat cu unii în gură, nește fraeri care cică nu poci pentru ca să faci figuri pă teritoriu de cârcimă, pen că ezistă constituția ce ciripește că cârcima nu se poate diviza în mai multe părți. Șo pă ei, mușcăi dă freză! E isterici, da îi las în pace, eu îmi cer drepturili ca bețivu care se respectă. Am făcut un pas mic pentru beutură, da un pas mare pentru prestanța mea dă sclav al lu bahus, ăsta e unicu zeu de care mia plăcut dă mic, suntem pretenari la cataramă și la iel mă închin șin culcare șin sculare.

La masa mea sunt șef. Niminea nu poa să mă dea la o parte, mă doare între fese de uniunea lu europa și dă altea, mai ales acu, că strigă unii brecsit, brecsit. Sau gol, că portugalezii lea ciufulit creasta la franţuji şi mam bucurat şi io alături dă alţii – sa dus şi campeonatu dă fotbal, aşa ne ducem şi noi, suntem datori co bere, co ţuică, co moarte.

Da să revin. Dacă cere și alții autonomii atuncea dă ce să nu cer și io? Nu vreau răzbel cum vrea putin, deși ăla bătrânu dă pă vremuri, gorbi dea venit cu perestroica lui, a zis odată că suntem la un pas dă războiu rece. Eu sunt la un gest dă încă o bere, e vară şi nu mai mie frig în başcheţi. Iar fetili… Fetili cochetili, cum zice ăla cu eroina lui, ăla mascatu, umblă mai mult despuiate. Sau așa le văz io după ce mă fac mangă şi ajung cun picior în rai. Asta e altă melodie demi place la zu teve. Păi cum să nu te faci mangă cu atâtea evenimente dă să întâmplă paici și pă la alții? Nai cum să reziști, evenimentele e parşive şi te hărțuiește. Rușii face figuri, englejii face figuri dă când o știu, dispare avioanele dă pă radaruri, sa ajuns tudi la primărie şi pă urmă sa plecat, nu mai știu nemica dă antonescu crin, rapidulețu meu joacă pă altă planetă, iar ponta a rămas fără doftorat şi nu mai trece duios pân politică, precum aia deo chema anastasia. Nam cunoscuto pă anastasia, nam cetito, o mai țin minte doar pă altă anastasie, da asta era cu cânticili la ea și îmi plăcea cum arăta la chip.

Și să discută enorm dăspre estremism. Noi trăim oricum la estreme, dân tată în fiu și dân mamă în fiică, și mai ales la estrema aia proastă și nenorocită ca lipsa dă alcol care te face să mori dă foame. Fiecare vrea să aibă chifteaua lui sau sosu lui în care să întingă cu bucata lui dă pâine și să nu mai dea socoteală la niminea. Adică poa să se cace iel unde vrea și alții tre să tacă dân guri. Io nu vreau dăcât masa mea în cârcimă, alte pretenții nici că nam, să stau și io ca belferu și să nu vină niminea dă la centru ca sămi zică cum să beau, cât să beau și ce să beau. Mam făcut al dracu ca ăștia care e mai ai dracu ca sarsailă, mam sucit și io ca suciții lumii, mam umplut dă figuri și nare iei curaj să mă decreteze non grata dăla care nu are voie să intre pă ușă. Intru pă geam, dacă e cazu, intru pă coș ca moș gerilă, io dă lângă berea mea și dă lângă țuica mea nu plec. E destui bețivi care o să facă și mitinguri dalea cu mine, în fața la cârcimă, șio să strigăm hai cu berea, hai cu berea, ca să ne facem plăcerea sau mai pune țuicilen pahare să uităm dănsingurare. Și alte dastea, poate ne facem și imn, să mor io. Da mai ie și știri vesele pă lumea asta, una șia găsit bunica pe podeaua dân bucătărie. Bunica nu era singură, era cu iubitu lu asta luată prin surprindere și făcea amor cu el. Pă vremuri să ducea scufița roșia cu deale gurii la bunica amarâtă și venea lupu ăla șmecher și să dădea la ele.

Acu bunicile e secsi, să uită la hastler tivi sau la darling tivi, intră pă sentimente punct ro și să dă la bărbați și nu mai croșetează șosete. Nici plăcinte nu mai face, bucătăriile a devenit decor pentru poziții secsuale, nu culinare. E vremuri cu draci pă ele, da dragostea e oarbă. Nu contează vârsta dân buletin.

Vă iubeşte Ainştain pă toţi

♣ Cristian Lisandru

Gura lu` Ainştain – „Marseieza să mai cântă pă la colţuri, acu fadou e în topuri”

Poporu e încă sub influenţa lu euro 2000 şaişpce, mai ales că a fost meciuri numa unu şi unu, cu suspansuri şi suspine, poate mai puţin al nostru cu albanejii care nea făcut bucata dă fraeri ce suntem. Da mai stăm o tură, nui bai, noi suntem învăţaţi să stăm pă margine în timp ce alţii joacă. Sau împarte cărţili. Sau zonele dă respect reciproc. Ne mai pică şi nouă câte ceva, sa văzut prin istorie, da nu ne ajunge nici pe o măsea, plus căi mai avem şi pă unii care şuteşte pentru ei şi nare milă dă popor.

Normal că şi io cu boşchetarii mei neam uitat la euro, la fotbal, că neam uita şi la euro dăia dă bani, numa că navem. Am luat şi neşte mici, neşte cabanoşi, ţuici şi beri, neam mai adus şi de acasă, că patronu dă la cârcimă ştie că nu suntem cu capsa pusă şi mai permite la ocazii. Să fie mizilicu mai cu vino încoa. Acu spui ca la spovedanie că am ţinut şi io cu germania, am io ceva cu nemţii dă mic copil, cu doiciland iubăr ales, îmi place şi steagu lor, pă vremuri îi ascultam pă scorpions, pă nena cu 99 dă baloane, ehe… Scorpionşii era cu uind of ceingi sau stil lăving iu, acu am trecut la ramştain. Zău. Că mia zis un boşchetar că sunt întro ureche. Că nu să pupă lăutăria lu nea nelu tudorache cu metalele astea industriale dă la ramştain, aşa să numeşte ele. Ba să pupă franţuzeşte, iam zis, iar el sa ridicat în picioare şia vărsat berili pă masă, a făcut baltă. Nu sa supărat niminea, taman să cânta marseieza la meci şi cocoşii franţuji avea numa creste fiţoase, era şi ăl mai slab preşedinte franţuz în tribună, ăla dei zice oland.

Io leam zis că le sare paietele dă pă revere la franţuji, că portugalezii na venit la oha, chiar dea mers ei mai încet la început. Lea luat faţa, ia adormit, ia dart în hinoze ca şarpele ca. Ştiţi care, mougli ăla era băiat simpatic. Cam ca grizman dă la franţuji, zici că are numa zece pă linie la purtare. Pă urmă mam cam acrit, că paiet ăla dă la franţuji la dat dea dura pă ronaldo, ia ochit genunchiu şi ma podidit şi pă mine lacrimili, iar boşchetarii râdea. Nuş dă ce râdea ca tutele, că franţujii nu le dă nimica, nici frenci cancan, nici şampanie daia, nici patrisia cas nu mai ie cea fost. Ete fleoşc am zis.

Prima repriză a fost la ţaca paca, iao tu, dămio şi mie, se juca la să se scurgă timpu. Era şi marele figo în tribună şi la un moment dat a căscat. Şi boşchetarii mei căsca, da turna în ei beri şi ţuici, că dădea cu ţuică, stingea cu bere, are toţi atenţie distributivă daia, să uita şi la meci, spărgea şi seminţe. Ca la cârcimă, neci feţe dă masă navem, e mese dalea dă plastic. Da avem plasmă acu, cu diagonală babană, că vremurile e în viteză, tre să se ţină şi patronu dă coada lor, că şi noi cotizăm şi el face burta mare. Când avem. Când navem ne trece pă caiet, iar când lom şi noi lovele dă pă unde mai muncim ne ducem şi ne taie cu picsu ca să nu fim datori.

Mia stat ceasu cu cuc la finalu dă 90 dă minute, că a dato franţujii în bară, ma stropit boşchetarii cu bere, iei o văzuseră în aţe. Na fost să fie, lea trecut bucuria, na fost cu finalizare, iar în prelungiri, în extra taim cum să spune, a dato în bară şi portugalezii. Ce grizman ăla, ce paiet, ce jiru… Are şi portugalezii jucători meseriaşi, nu numa muzica aia fado care te unge la suflet cum ungi pâinea cu magiun dăla dă pă vremuri, că acu nam mai încercat, mam spurcat la altele. Omu e pofticios, vrea să încerce şi daia, şi daia. A uita dă magiun, a uitat dă marmeladă.

Şi când le iera lumea mai dragă la boşchetarii mei, hop a venit portugalezu eder, lea înodat picioarili la franţuji dă na mai ştiut dă capu lor şia prins o torpilă dă portaru sa pus pă bocit. Gol. Franţujii lemn. Dacă îi înţepai nu simţea nimic. Boşchetarii mei înjura. Patronu nea dat un rând dă la el. E om cu stare, are dă unde să dea. Păcat că nu ie meciuri dastea mai des, pân la mondiale mai e doi ani. Ca un puradel mam bucurat, am dat şi io un rând, că dacă na fost să fie cu germanica mea atuncea a fost cu portugalezii şi acu marseieza să mai cântă pă la colţuri. Fadou e în topuri.

Mă duc so caut pă amalia rodrighej pă net. Ainştain

♣ Cristian Lisandru

Gura lu` Ainştain – „Destinu nu înjură da te loveşte”

Pleacă românaşii pă pustii, unde să agaţă harta în cui, să duce şi iei la vieţi mai bune, că paci pă la noi să moare cu zile, te scoli dimineaţa dân scutece şiţi vine să plângi. A trecut şi alegerili astea pentru primării, nar mai fi fost, la bucureşci a ieşit pesedeu lu dragnea peste tot, că mam şi mirat cea mâncat ăştia la brecfast. Da acu e tanti firea la primăria capitalei, să cheamă că misoginii toţi a frecat menta, ca să zic io aşa, na avut ce săi facă. Plus că predoiu abia ciripeşte ceva, seamănă cu iohanis, şi aşa vrea săl pună prim ministru când oi avea io conturi babane în bermudele care este insule, nu pantaloni. Deci tanti firea e pă cai mari şiam auzit că şi soţu ei a ieşit primar şi e o familie dă primari, cine dracu face pă secretara la ei în hogeac? Face cu şchimbu, presupun.

Pulitica e naşpa şi cu figuri pă ea, plină dă bube. Iar românaşii face icter, dăn cardiace dalea, suferă la greu, ia farmaciili cu asalt. Un boşchetar deal meu şia luat corasonu în dinţi şi a plecat în canada. Nu acu, mai dămult, acu sa şi întors dă peste atlanticu cu valuri.

E frumos în canada, am văzut la discaveri, nam bani ca să zbor acolo cu boingu. Nici la bisnis clas, ca aia dân reclama la orbit, la nici o clasă nu poci io, şiaşa nam multe clase. Canada are grizli, ăl mai mare urs de sa bătut dicaprio cu el şi sa ales cu oscaru după lupte seculare, are munţii stâncoşi care e mai frumoşi în partea lu canada, are şi cascada aia niagara, are lacuri, zăpezi, oameni primitori. Are neşte brazi dă nare limită, aşa e dă înalţi. Poci ca să tai şi la copaci în canada. Dacă poci să ţi o drujbă în mână, io nu sunt aşa forţos, nu maş băga, mă suflă vântu.

Da boşchetaru meu sa dus, că iel lucra în construcţii, avea ceva eşperienţă, ridica pereţi, îi dădea jos, punea geamuri, le spărgea, şutea ciment, să descurca, avea tot timpu dă lucru, da era plătit prost. Ca pă la noi, nu vă spui nimic cu mistere. Şia zis el către mine mă duc ainştaine, că aci nu mai e dă trai. Dute mă, iam zis io, că ăsta e destinu tău. Şi neam privit lung, cum să privesc ăia dân gheim of trons când e un moment palpitant. Can filme a fost la despărţirea dântre noi, pă urma nam mai vorbit cu iel, nea despărţit veaţa, că pacolo nu iera timp, la mine nu iera scaip. Sau pă invers, că când te desparte un ocean dăsta nu mai merge ca atunci când tre să treci bulevardu ca să dai ochi cu pretenarii la cârcimă.

Da sa întors boşchetaru, că întro seară sa făcut mangă dă fericit că iera în canada, la o firmă care ridica case dastea ieftine, dân lemn sau cartoane dalea, a făcut şi el un barbechiu cu pretenarii dei avea şi pă urmă a sărit în pişcină. Şi să mor io dacă vă mint, că nam interese dastea, pişcina navea apă, e caz real. Dis is a tru stori, pă bune, cum să scrie la filmele care e mai bune decât alea ficşăn.

Acu canadienii nu ie oameni răi, că sa învăţat cu greutăţili, îi ia americanii la mişto, când cu normandia ia băgat şi pă ei la înaintare, echipili lor joacă la americani, la unchiu sam, ba la hochei, ba la socăr dăla, că la ei aşa să numeşte, fotbalu american e altfel. Cam ca ruibiu dă pă la noi, da cu şou nonstop şi cu fete majorete care ţopăie deţi ia minţili. Da canadienii au aflat, vam zis că nu e proşti, că ăsta era beat mort când şia rupt picioru, nu ia plătit nimic. Şi la dat afară, că cică nu să face aşa ceva. Sa chinuit boşchetaru, avea el ceva lovele puse la şosetă, lea dat la doftori, deabia sa întors în românica noastră, la luat boşchetarii la mişto că mai şi trage picioru după el.

Io crezusem că ăsta era destinu lui, da ce dracu sa apucat să bea lângă pişcina fără apă? Nunţeleg io nişte chestii dastea, poate că nu ştim să ne facem vieţili mai bune, dăm mai dă bine şi fleoşc cu mucii în fasole, om fi neam prost. Da poate boşchetaru ăsta al meu e doar escepţia. Habar nam. Şi numi place pişcinele nici pline, că te costă un suc pă marginea lor cât ţuica mea pe o săptămână.

 Canadienii mai are şi gâşte. Şi castori. Castor pă varză nam mâncat, gâscă şi raţă da.

 Ainştain

♣ Cristian Lisandru

Gura lu` Ainştain – „Dale vieţii”

Io am un prieten boşchetar. De fapt am mai mulţi, da vorbesc acu numa despre unu. A rămas pă drumuri, e ca un căţel dăla bagabont care dă din coadă ca săl ia lumea acasă, să aibă şi iel unde să pună capu. Da tre să zic aci onlain, unde ceteşte mulţi ochi, că e şi vina lui. Dacă mă ceteşte sper să nu să supere pă mine când o ia pă ulei.

Deci. Boşchetaru ăsta al meu sa însurat dă trei ori pă lumea asta. Prima oară a luato pe una tunsă ca băieţii şi am fost la nunta lui. Frumos, cu lăutari, cu dansuri dân buric, el iera la costum, ea avea o rochiţă finuţă şi fără fiţe dalea, oameni dân popor. Ce mai, a fost minunat, aşa ma podidit şi lacrimili dă bucuria lor. Ştiţi că sunt cu sentimentu la mine şi am emoţii care să transferă în lacrimi. Pă urmă am aflat la cârcima care e radio şanţ că o bătea deo rupea, iar femeia ce să facă? A plecat pă pustii, că decât să te bată un prost când i să scoală lui, mai bine îţi vezi dă viaţa ta dă una singură.

A doua oară sa însurat boşchetaru meu cu una brunetă cu zulufi. Era frumoasă dă pica, habar nam cea găsit la el, da să nu fiu rău, toţi bărbaţii e cam naşparlii, io nu fac escepţie, femeili tre să fie cu vino ncoa. Nu sa şchimbat mare lucru în scenariu, a fost şi cu nuntă, alea, alea. Mizilic, ţuici, sa îmbuibat boşchetarii, a dat şi ei bani la familie, cea putut fiecare. Doar că acu no mai bătea iel, să băteau ăştia doi parte în parte, adică dădea şi ea. A spart la servicii dă pahare şi farfuri dă ia îmbogăţit pă ăia dă la marchet, că să ducea amândoi şi cumpăra altele.

Io şi boşchetarii mei nu ziceam nimica, nu ie frumos să te bagi în familia dă om, plus că ăştia să împacă de regulă şi cazi dă fazan. Sa despărţit şi dasta, frate, reprizele dă bocs conjugal nu face bine pă termen lung. Femeia, dacă te ia dă bărbat şi nu are altceva mai bun dă făcut cu veaţa ei, vrea să fie şi ea liniştită, să facă tocăniţa fără cafteală, să simtă că are cineva grijă dă ea, să guste şi dân plăcerile lu viaţa asta scurtă.

Iar a rămas boşchetaru singur. Lam văzut căi părea rău, să citea pă moaca lui, da omu tre sănveţe singur dân greşeli, să se dea cu capu dă praguri, să cadă în gropi, să bage dracului ceva la cap.

Sa mai plimbat pân cartier, a luat o roşcată. Frumoasă şi asta, icoană la casa omului. Boşchetar norocos, avea pile la zodii, la ursitoare, trăgeau femeile la el ca crapu la momeală etîc. Şi mă cheamă iei întro seară că cică ainştaine nevastămea a făcut porc la tavă şi tu eşti pretenaru meu. Merge friptana la tavă, nu poci să refuzi. Şi mă duc la ţol festiv, ceam mai găsit pân şifonier. Iei era ca porumbieii, să mai gângurea, giugiulea (asta cuvinte grele dă scris, da reflectă realitatea dân juru mesii), io cu furculiţa în farfurie. Pusese boşchetaru meu şi muzică dă pă vremea noastră, la combină, cu odeon, cu trubadurii, azur, generice dalea dă nu mai ştie tineretu. Cu fata dân tramvai, cu supărat e omu doamne când să culcă şi nadoarme, vino cu mine în mahala, dastea dă antren. Şi când era melodia cu în staţie la lizeanu a zis boşchetaru meu că trebuia să pună mai multă sare. Adică ea, femeia. Io am mai luat o gură dă vin, era roşu, la litru. Da era bun, cum dracu să nu fie bun cu porc la tavă? Şi mă uitam în farfurie, că era un moment cu tensiuni. Ea na zis nimic, da a pus mâna pă farfuria ei şi ia trimiso direct în scăfârlie lu boşchetaru meu.

Sailăns sa făcut, auzeai musca, iar câinii dân giurgiu făcea şou. Gata, zic, o bate dă faţă cu mine, am puso, cum faci ainştaine să scapi? Nam puso, zău, că boşchetaru meu sa făcut mic şi a zis bine mami. Am terminat ce aveam în farfurie, am şters co bucată dă pâine farfuria, mie îmi place sosurili, am zis săru mîna doamnă şi am ieşit pă uşă demn. Nu mam mai uitat în urmă, ca să nu mă rupă şi pă mine cu vreun platou.

E, cum vi se pare? Am auzit căl bătea ea pă boşchetaru meu dei sărea capacele, să sucise treaba, şi pă urmă la dat şi afară dân casă. Dale vieţii, acu vam zis că boşchetaru umblă brambura şi plânge după ea. Ia pus capac, da prea să dădea la ele şi făcea pă cocoşu. Mă întreb ce dracu sar putea întâmpla dacă mai ia una dă nevastă. E can filmele cu proşti. Da mă duc la nuntă dacă mă cheamă. Nu să face să lipseşti dă la nunţi dă pretenari.

Io aş mai bea un litru dă vin. Da fără cafteală. Ainştain.

♣ Cristian Lisandru

Gura lu` Ainştain – „Muscaru şi vitamina B1”

Ie o perioadă în care iar nam bani pân buzunare. La mine vine des perioade dastea, nu ştiu io cum o fi la voi, văz că unii are, unii nare, alţii să agită, alţii aşteaptă să pice din cer, unii primeşte moşteniri şi le toacă, unii joacă la pocher şi are noroc dă fuluri, careuri şi chinte roiale, alţii la pariuri cu câini de aleargă după iepuri falşi, mârţoage injectate şi fotbal cu aranjamente. Pă mine mă oboseşte toate cotele alea dă la pariuri, deşi e case mai multe decât farmaciili sau băncili, era mai simplu pă vremuri, la cotele apelor dunării, că citea una la radio şi nu înţelegeam nimic, da îmi plăcea cum pronunţă.

Bun. Nam fost bun la cifre. Mia fost frică dă ele tot timpul, mai ales că e şi multe, iar unele să lungeşte şi are virgule, e jale. Nu mai zic dă ecuaţii, pi er pătrat, integrale dalea dă ţi să spală creierul şi uiţi cum tea numit când teai născut. Deci e greu cu pariurile, pui şi io un meci că bate gazdele şi bate oaspeţii. Şi invers. Sau joc la goluri, că dă mai multe şi ei dă mai puţine, ca fost la club şi la dansatoare cu o noapte înainte dă meci, nu mai are chef să bage băşica în aţe, lea căzut coctailurili în başcheţi. Numi iese, mă las. Să spune că ai noroc în amor. Aştept.

Rămâne esenţialu. Nam bani. Îmi trebe o pornire, cumva, altfel tre să renunţ şi la ţuică. Dacă eram pasăre treceam graniţile fără paşaport şi zburam de colo colo, găseam io ceva dă ciugulit. Da nu sunt. Măcar udi udpecăr să fi fost. Măcar hecăl. Sau jecăl.

Apropo, am citit. Că dă citit nu mă las. Mai bine citit şi fără bani decât cu bani şi fraer. Deşi crez că aş putea să fiu contrazis – că când ai bani nu mai zice niminea că eşti fraer. Paradocsuri. Da fiecare cu părerea lui. Deci am citit că avem noi o nouă pasăre pă glia străbună. Cică e muscar semigulerat (copipeist), habar naveam, mam şi închinat când am citit, io auzisem dă berea cu guler şi dă guleru dă vulpe, dă pasărea asta nu aveam habar. Da ce nume are, zău, mear fi ruşine să zbor cu numele ăsta. Aşa că dacă aş fi pasăre naş vrea să fiu muscar, oricât ar avea el pene şi fulgi şi suflet curat. Acu fiţi bucuroşi că vam informat, altfel nu ştiaţi că avem o pasăre în plus la statistici. Că griji avem destule. Paserile e mişto, cu sau fără guler, ele cântă ca ciocârliile sau face cucu ca cucu sau mai ştiu io cum face ele când să îndrăgosteşte la prima fâlfâire sau cade cloşti dă bete ce sunt. Pă ouă.

Am mai cetit despre o vitamină. Nare treabă cu secsu, deci nu vă luaţi viteză. E o vitamină care e făcută ca să nu te mai pişte ţânţarii. Ţânţarii e naşpa, aduce şi boli, e mici, răi şi nici nui vezi. Face doar bâz şi te enervează. Şi suge. Nu mă înţeapă ei pă mine, că e bună şi vitamina ţuicomicină, da vă zic vouă care vă pişcă şi vă suge. E vorba dă B1, aşa să scrie. Am crezut că face ăştia mişto dă mine, că a dat şpăgi ca să facă reclamă la B1 ăia cu televiziunea fără reiting. Nu e la caterincă. E chiar vitamină, să mor io, şi să ia dân varză, dân brocoli care habar nam io cum e la gust, dân fasole şi ceapă verde. Deci să haliţi dastea la fiecare masă. Nu zice nimic dă carne.

Nui bai, vam zis că nam bani dă carne. La mine pă primu loc e ţuica. Şi totuşi, mă gândesc la pasărea aia cu semiguler, la muscaru ăla, ceo căuta el paci pe la noi, că e jale şi în straturile de la atmosferă, crez că la gonit cineva dân cuib, so fi luat muscăriţa lui cu altu şi iel a rămas pă drumuri. Şi mai crez că vitamina B1 nu merge la paseri dastea. Da nici ţânţaru anofel nu le pişcă, că ele are fulgi. Şi io am, la pungă, dă porumb, mai ronţăi ca să uit dă foame.

Vă pupă Ainştain! Nu vă pişcă.

♣ Cristian Lisandru

Gura lu` Ainştain – „Am visat miros dă mici”

 

Mam întors, sper că sunteţi ochei. Io am avut un vis noaptea care tocmai a trecut şi visam că miroase a mici. Să vă zic.

Toate visele începe cu se făcea, aşa că şi visu ăsta al meu tot aşa începe. Of cors. Se făcea că eram io pe un câmp mare cât o zi dă post şi nimic nu se vedea dă jur împrejur. Decât numa boşcheţi pitici. Iera pustiu can filmu zero zero şapte cu bond, dei zice spectre, dracu ştie cum so pronunţa, şi el sa bătut cu unu în tren şi pă urmă sa giugiulit – nu poci să zic că sa dat în bărci, aşa zic numa la cârcimă – cu partenera lui în compartiment. Din motive de relaxare dă hormoni după stresu cu pumni, picioare în gură, sticloanţe în scăfârlie etîcî. Şi trenu ia lăsat pă un câmp, aşa era scris scenariu, trebuia ei să ajungă la unu negru în ceru gurii care vroia să ţină lumea sub control. Malefic. Că e plină lumea dă ăştia, nu poa să stea şi ei potoliţi.

La ei în film mai era o dărăpănătură dă casă, că de acolo ia luat o maşină babană, venită din lumea lu fata morgana aia, da în visu meu nu iera nimic. Nici tren, nici căruţă sau dric, nici trotenetă, nici butic dă cartier ca să iei şi tu o ţuică la sticlă dă plastic, nici bond în smoching. Dă partenera lu bond nici nu mai zic, deşi aş putea să spun întro paranteză scurtă că bond brosnan a avut partenere mai ceva decât bond ăstălalt, că îmi scapă numele lui dă pă afiş. Nu contează.

Totuşi, în filmu ăsta spectre a jucat şi monica lu beluci. Vădană da se ţinea bine. Bine de tot. Întotdeauna mia plăcut de beluci, am văzut şi malena la un moment dat, îi băgase în boale pă toţi dintrun sat, de la ăl cu ţâţa în gură pân la ăl cu barba sură. Aşa e vorba, o ştiţi şi voi, e bine să cunoşti vorbe din bătrâni, se zice că respecţi trecutu lor dă lupte, chinuri şi glorie în zadar.

Revin la visu meu. Şi mirosea de te trăznea a mici dintro dată pe câmpu ăla fără margini, ma luat cu o foame teribilă şi nu poci să îmi esplic io ideea. Stăteam ca prostu şi adulmecam mirosu dă mici. Şi mam trezit.

Poate ştiţi voi ce nseamnă când visezi miros dă mici. E grav? E cu vreo boală care se ia şi nu să mai dă dusă? E un semn al creierului meu încins? O fi dă la ţuică. Poate că o fi mai bine dacă visezi că vezi mici pă masă. Sau că haleşti mici dă pă masă. Cu muştar bunica. Da să visezi numa mirosu mi se pare ceva cam exagerat.

Nam io lovele ca să merg la pisicologi din ăia de te rezolvă din vorbe. Plus că poa să iasă şi naşpa, te mai ia şi valul ca pă toni soprano, faci ochi dulci la pisicoloagă, nu să ştie niciodată. Chiar, cemi plăcea de toni soprano cum mergea el acasă şi fuma din trabuc la volan şi muzica aia te incita la urechi. Da şi mirosu ăla dă mici dân visu meu ma pus pe gânduri şi ma incitat la nas. Zău că nu minţesc.

Ainştain căzut pă gânduri

♣ Cristian Lisandru

 

Gura lu` Ainştain – „Are balta peşte”

Are balta peşte. Adică bălţile are peşti, că e imposibăl să naibă, da numa dacă mai are cineva grijă dă ele. Acu e mulţi cu bălţi, şi a făcut şi căsuţe dă stat pă prispă cu burţili la soare, da natura e pe locu doi în minţile lor. Ei nu iubeşte natura mamă care ne dă haleală la toţi, să iubeşte pă ei şi pă ălea lascivele care le aduce cafeaua la pat. Deci peştii e pă cale dă dispariţie, poţi să pescuieşti în cadă dacă pui neşte guvizi dă plastic. Atât. Ochei, e şi bălţi cu bani, că am un boşchetar care zice că ele există da e scumpe în draci şi pescaru normal la cap nu scoate atâtea lovele ca să prinză fâţe.

Nu ştiu io schema cu undiţe şi cu cârlige, zic din auzite, dă pă surse, poate să fac vreodată pescuit dăla de se prinde peştele şi i să dă drumu în valurile vieţii sale. Checi end fri parcă îi zice. O să mai studiez pă la discaveri orld, saiens sau pă la geografic ăia. Vaiasat ecsplorer nu miam pus încă. Când mio da drumu la cablu vă spui, că e căzut dă nişte ore şi culmea e că am facturili la zi. Cică lea picat amplificatoru. Sau sa pârlit. Sau so fi şparlit, că e nevoie de amplificatoare dă furat. Nam dubii.

Că are balta peşte, ziceam şi io ca prostu. E o vorbă care să poate aplica în discuţii. Adică să fură orice, de la bigudiuri şi papiote dă aţă până la motoare dă tractoare dă pă glia patriei. Să ia portofelele în metrou, să şuteşte cardurili şi să clonează. Nu poci io ca să ştiu tehnologia dă clonare, că bănuiesc că nu e ca aia când să clonează oaia şi iese tot oaie şi nu ţap. Minune. Să joacă savanţii nebuni dea divinitatea, să dă dea dura prin laboratoare, pac, pac, clonează oaia. Azi aveai una, mâine ai două, poimâine ai turmă şi toate e identice. Mioriţe gemene fără număr. Zău că e mişto.

Io laş fi clonat pă comisaru moldovan, da cică a fost cu poveşti pă care nu trebuie să le crezi în sută la sută. Comuniştii cică vroia să se dea şi ei mari că să lupta cu burghejii în vremuri tulburate şi atuncea a făcut la filme cu comisari dă lea luat faţa şi la şmecherii dă fumează trabuce cubaneze la holiud. Da mai crez io că ăştia care bagă fitile a fost invidioşi pă sergiu. Nu mai e nici sergiu nicolaescu, sa dus. Făcea sergiu neşte filme de uita boşchetarii mei să mai bea ţuică. Să uita la televizor cu ochi ca de melc cotobelc la filmele dă la buftea. Iar cele mai urmărite era alea cu comisaru miclovan care a lăsat ca testament ultimu cartuş, da avea mâinile curate şi sa sculat dân morţi tot comisar, da moldovan, ia schimbat sergiu identitatea ca să îşi ia revanşa. El era un comisar care acuza, şi de aia nul avea bagabontu dă lăscărică la suflet.

Da, ăla mergea clonat precum să clonează oile, cardurili şi ce o mai clona ei pe acolo. Flota de o avea ţara noastră na mai clonato niminea, că îmi aduc aminte acum dă toate subiectele fierbinţi şi devin nervos. Da la ce dracu să ne mai trebuiască nouă flotă, că suntem popor dă bărăgan şi în bărăgan e acuma numa ciulinii bărăganului şi a secat bălţile cu peşti. Deci flota oricum e zadarnică, că şi pă mări şi pă oaceane e naşpa. Planeta suferă, ascultaţi la ainştain, când dau peste vreo revistă o cetesc dân scoarţă în scoaţă şi nici balenele ucigaşe nu să simte prea bine. Aşa că ăştia care a făcut flota invizibilă şio fi dat seama că no să mai avem ce să pescuim. Zic şi io, nu dau cu paru, că unele vapoare să numea pescadoare, deci trebuia să prindă peşti. Acu prinde rugină pă cine ştie unde. Dacă nu leo fi tăiat cu autogenu.

Că mă şi doare sufletu,
iar sergiu şi cu dinică
să bat printre lumânări
ceva mai sus dă nori.

Ainştain vă doreşte să aveţi sărbătorili fericite alături de bărbaţi, neveste şi puradei! 🙂

♣ Cristian Lisandru

Tema: Baskerville de Anders Noren.

SUS ↑

%d blogeri au apreciat asta: