1

Răul fusese făcut, în totalitate, cu o plăcere demnă de o cauză mai bună, iar limbile ceasului de modă veche nu mai puteau fi întoarse din drum. Mă rog, cineva ar fi putut încerca să dea peste cap realitatea (perversă? cinică? realitate și atât?) temporală, doar pentru a se amăgi suplimentar, cu o dulce plăcere de neînțeles. Amăgirile, de altfel, sunt departe de a avea vreun sens – deși discuția despre sensuri, firește, deschide alte discuții, nu neapărat utile, în momentul de față, aberantul moment T+1 ridicând, la rândul său, pretenții nemăsurate -, cel mult pot oferi senzația reconfortantă – în absurdul ei – că rahatul de mâine, inevitabil, poate mirosi ceva mai plăcut decât cel de ieri.

♣ Cristian Lisandru

11151007_120256084993584_7156395878153631890_n