click

mâine zâmbește în trupul lui azi și uită că ieri a fugit fără a-și lua rămas bun ♧ Cristian Lisandru

așteptare

așteptarea aceasta peste care pășești cu picioarele goale în fiecare seară are ceva din mine în ea te-am gândit încă o dată ca pe o obsesie azi a plouat în toate lumile noastre cu amănunte nesemnificative ♣ Cristian Lisandru

gândurile acelea

pluteam în derivă deasupra unei alte lumi câteva gânduri răzlețe (oglindite fără voia lor) încercau să se salveze de la înec prin înmugurire ♧ Cristian Lisandru

ziduri (2)

de unde ziduri? sunt prea multe Ane, de unde frunze? sunt prea multe toamne… în noi chiar toamna scrijeleşte riduri şi suntem, nisipoşi, doar foste ziduri… ♣ Cristian Lisandru foto – arhiva personală

ziduri

ridicăm ziduri dincolo de ele suntem tot noi încercând să escaladăm realități verticale iluzie cu iluzie ♣ Cristian Lisandru foto – arhiva personală

cheia

o uşă închisă în spatele ei diferite scenarii aveai o cheie prin buzunare o cauți nu o găseşti mirarea îți ridică sprâncenele către tavan tavanul a fost pictat de un artist nebun deşi o astfel de afirmație conține un pleonasm monstruos (?) cheia aceea ca o singură certitudine a vieții tale acum stai în fața … Mai mult cheia

inutil

simțindu-mă inutil doream să rotesc pământul în sens invers ce trăire artistică strigau bravo dom’le aplaudau frenetic eşti mare o trupă cânta blues pe o scenă minusculă buddy guy bb king clapton bonamassa se bea bere din halbe uriaşe fumul albastru – ca viața ca starea ca noaptea aceea – plutea peste toți – ca … Mai mult inutil

La iarbă verde, cu Nostradamus pe urme

era o zi obişnuită nu avea nimic special discuţiile interminabile (despre sfârşitul tuturor lucrurilor) se încheiaseră în coadă de peşte toată părţile ieşiseră la iarbă verde încinseseră şi un grătar catrenele lui nostradamus dormitau împrăştiate pe faţa de masă albă pătată de scrum cineva a strigat chiar şi apocalipsa trebuie să aştepte măcar până la … Mai mult La iarbă verde, cu Nostradamus pe urme

„Vă rog să-mi acordați…”

Suntem insomniaci „cu diplomă”, motiv pentru care – făcând în ciudă zilei de marți şi legendarelor/agasantelor trei ceasuri rele îndelung/deprimant trâmbițate – trecem din melodie în melodie şi din gen în gen, savurând, în momentul de față, piesa lui John Lee Hooker – „One bourbon, one scotch, one beer”. E loc pentru toate, dorință să … Mai mult „Vă rog să-mi acordați…”

Noi

Curg ape, gânduri, impresiile acelea puerile curg şi ele, monstruozitățile media întredeschid uşi şi par personaje din filmele horror atunci când rânjesc a rating extras cu forcepsul, chiar azi am văzut un film din ăsta, era partea a doua, prima parte ține afişul, chiar mi-a plăcut, partea a doua vine pentru credulii cinematografici, pentru spectatorii … Mai mult Noi

viaţă

viaţa e prea scurtă au spus-o şi alţii înaintea mea unii dintre ei au descoperit cuvinte interesante pentru a transmite aceeaşi părere motiv pentru care au ajuns în citate celebre fără să dorească asta rămâne ideea numeri minute secunde ore ajungi la zile şi ani n-ai timp niciodată când te trezeşti e deja prea târziu … Mai mult viaţă

Dar tu…

Priveşti prin mine ca şi cum Aş fi doar un străin, Chiar şi atunci când, răvăşit, La tine mă închin, Când fac un drum din trei cărări, Ca Egdar Allan Poe, Şi strig la fiecare colţ Că voi rămâne-al tău. Dar tu… Priveşti prin mine ca şi cum Am mai pierdut un tren, Chiar şi … Mai mult Dar tu…

Joc

Din lipotimii perfide îmi voi face sinecură Şi voi scoate mari profituri, prăbuşindu-mă constant, Prin melancolii profunde voi plăti spital şi cură, Ca un fante imposibil, ca un june diletant. Să vedeţi anomalie, voi trăi ambulatoriu, Cu poem la oră fixă, tratament versificat, Acceptând un imposibil diagnostic iluzoriu Şi un inimaginabil adevăr calcificat. Am să … Mai mult Joc

luna de metal

nopţi cât o ţigară coşmaruri albastre insidioase dansatoare lascive născute din fumul unui altar închinat nedormirii am visat din nou cu ochii deschişi mă agăţasem cu pleoapele de o lună metalică tăiată pe din două râdeam ca un apucat de streche sub picioarele mele desculţe crescuseră cuie dimineaţa suna a zăvor neuns (2016)

Murire

Muri-vom la noapte spre-a face recurs, Spre-a cere muririi răstimpul nescurs, Renașterea noastră va fi ca un semn Crestat fără milă în limba de lemn. Muri-vom la noapte, ce bine de noi, O dublă-nviere trăi-vom în doi, O dublă credință că șansele-s vii, Că poți, prin dezastru, să mori și să fii. Muri-vom la noapte, … Mai mult Murire

festina lente

Motto – „Şi de-ţi mai aminteşti un deal de melci Şi clopotul bisericii din munte” (Adrian Păunescu – „Să-mi scrii”) festina lente gândea melcul decis să ia în coarne drumul robilor în acest timp lumea se răsucea indiferentă din ce în ce mai repede pălmuită de mâna aprigă a destinului ştiu eram buimaci de atâta … Mai mult festina lente

Pictată în mine

cesaria cântă desculţă despre dragoste legănată pe valuri de nisip deasupra noastră se prăvăleşte cerul ne spălăm gândurile într-un ocean dăruit furtunilor (viaţă şi moarte) pielea ta fierbinte seamănă cu o pânză aşteaptă pătimaşă penelul (buze muşcate până la sânge) fur culori din asfinţit trag tuşe groase apoi te închid între coastele mele prizonieră a … Mai mult Pictată în mine

Tulburare

Din tulburarea mea fără remediu îţi scriu poeme pentru mai departe şi mă ascund în vers, ca sub asediu, de silă, disperare, plâns şi moarte. Se moare brusc. Concluzia aceasta e ca un epitaf venit pe surse, iar dincolo de toate doar năpasta mai amprentează clipele nescurse. Eu scriu încă un vers, fugit din lume, … Mai mult Tulburare