Căutare

Cristian Lisandru

festina lente – prin(tre) cuvinte, gânduri, mirări…

Categorie

Şoapte

dragoste

un câine muşca din lună
pe dealul ţintirimului
noaptea se tăvălea prin iarbă
ca o ibovnică depravată
dornică de dragoste

mirosea aţâţător
a fân şi a dezmăţ nocturn
cu sfârcuri strânse între dinţi
vămuite
supte de vlagă

dinspre munţi
se prăvăleau nori mari
încălecaţi de fantomele haiducilor

♣ Cristian Lisandru

sursa foto – goodfon.ru

Eu sunt…

întâmplarea, pata de vin rămasă pe masă în urma petrecerii, paharul spart, noaptea luată de la capăt, atunci când cad pleoape, ca o cortină, peste amintiri din cel mai apropiat viitor, descătuşarea unor trăiri către care te îndreptai cu gândul doar atunci cănd erai singură cu dorințele tale şi, atentă să nu se deschidă uşa, îți mângâiai fantezii aşa-zis interzise (fiindcă semnul aceasta – interzis – e doar o slăbiciune indusă de cei mai slabi dintre slabi, acei impotenți tributari frustrărilor cotidiene şi, mai ales, nocturne), frigurile acelea, pielea de găină, tremurul, temperatura crescândă, fluturii – din stomac sau cei pe care îi vedeai cu ochii închişi, cu sfârcurile întărite, gemând auzită numai de tine? – cu aripi multicolore, răsfirând universuri miniaturale abstracte, absolutul, jena, ruşinea, echivocul, nerăbdarea, spaima, boala, viața, iluzia, bărbatul, tortura, plăcerea, resemnarea, aşteptarea, cearşaful mototolit, muşcătura, buzele sângerii – sângerând?-, orgasmul, coşmarul, degetele umede, ruşinea, bucuria, împlinirea, murmurul ploii, țipând, suspinând, oftând…

♣ Cristian Lisandru

sursa foto – goodfon.ru

In extremis

Vom fi înfrânți în bătălii trucate,
Asediați prin insolențe crunte,
Loviți cu pumnii-n tâmplele cărunte,
Învinuiți de groaznice păcate.

Inchizitori moderni vor da năvală
Spre-a judeca procese infernale,
Demonizând excesele carnale
Şi dreptul tău de-a-mi fi alături goală.

Indubitabil, vor pretinde sânge,
Vampiri cu ştaif, bugete pe măsură,
Le vor ieşi frustrările pe gură,
Apoi în piața mare ne vom strânge
Ca la festin.

Vom bea, puțin câte puțin,
Un strop de cer, un strop de vin,
Iar dincolo de cele şapte văi
(pe unde ne-am iubit
ascunşi ca într-un  pliu de infinit)

Va răsuna, banal, un gong final.

Vom dispărea chiar de sub ochii lor,
Doar un bufon va plânge prin decor
De prea mult of,
De prea mult dor…

♣ Cristian Lisandru (martie 2017)

sursa foto – goodfon.ru

Sonetul cocorului

De-ai şti, iubito, cum îmi plâng cocorii
cu lacrimile zărilor ucise
atunci când taie drumuri lungi prin norii
desfăşuraţi peste poveşti nescrise.

Nici n-ai să crezi de-ţi voi cânta la tâmplă
sau de voi recita, duios, sonete,
dar zborul lor în mine se întâmplă,
plesnindu-mă cu foame şi cu sete.

Pe aripi dus-au dramele acestea,
sfidând tărâmuri aspre şi străine,
în trupul meu se scrie azi povestea
unui cocor ce zboară către tine.

Ca un cuţit se răsuceşte timpul
şi sângerează-n noapte anotimpul…

♣ Cristian Lisandru (4 martie 2013)

sursa foto – goodfon.ru

dragoste sub o ciupercă uriaşă

te alintam
prin ploi învolburate
hainele tale se desprindeau de pe trup
una câte una
ca o desfrunzire

îţi aburea carnea
în mine clocoteau înduioşări
ne-am iubit elementar
sub o ciupercă uriaşă

noaptea fulgera în felinarele elfilor
tu gustai ploaia cu vârful limbii

lumea întreagă
o singură picătură

♣ Cristian Lisandru
(din volumul „Poeme de la capătul lumii” – 2015)

sursa foto – goodfon.ru

cuvinte

de atâtea ori
te-am îmbrăcat în cuvinte
rămân un croitor atipic
îmi place să te admir
atunci când treci prin faţa mea
iar în ferestre destramă noaptea fâşii de vise
peste acoperişuri împăienjenite

dezbracă-te încă o dată
azi am croit o altă rochie
din cuvintele noastre

toate suspinele îndrăgostiţilor
vor curge în falduri

peste tine

♣ Cristian Lisandru (2012)

sursa foto – goodfon.ru

ardere

Iubito,
Eu sunt trimisul unei ţări inexistente pentru care florile,
Florile ce seamănă cu ochii lupoaicelor
Şi mai ales orhideele
Sunt chiar culorile adiacente…

(Leonida Neamţu – “Orhidee pentru Marifelis”)

aprindeam o ţigară
mă suflam şi pe mine împreună cu fumul
printre atâţia nori albi
un nor albastru tăinuia gânduri
le vântura insinuant
pe deasupra unui oraş convulsiv
apoi ploua în noapte
cu toate nedumeririle mele
fireşte
uneori aprindeam câte un dor
bricheta zippo înlumina cearcăne
odată m-a întrebat un pribeag
dacă am o ţigară
am doar un dor
i-am răspuns
înjurătura lui suculentă a plutit de la un etaj la altul
mâini vârâte în buzunare guler săltat
la primul colţ s-a ascuns într-un alt scenariu
mi-a părut rău ca la moartea unor cuvinte nespuse
o ţigară un dor
aceeaşi ardere

♣ Cristian Lisandru

sursa foto – goodfon.ru

Azi îți voi scrie…

Azi îți voi scrie despre ştiri,
Să nu te plângi, să nu te miri,
Nu e poveste. Se întâmplă
S-avem pistoalele la tâmplă
Sau dinamită pe sub pat.
Un zilnic adevăr trucat
Care ne doare ca o dramă
Fixată-n mondiala ramă
A unor axiome fade.
Nu simți cum muşcă şi ne roade
Lejeritatea de-a fi fost
Nişte romantici fără rost?
Chiar tu o proastă, eu un prost,
Credulitate pusă gaj,
Furați – cu acte – la gramaj,
Chemați la circ, aduşi la vot,
Primind şi legi, şi pumni în bot,
Naivi şi permisivi, fireşte,
Le luăm pe toate omeneşte
Şi ne iubim, şi ne-am iubit,
Ce saltimbanci am devenit,
Nici n-avem loc sub clar de lună,
Vin analiştii să ne spună
Că suntem desueți, vremelnici,
Incongruenți, pierduți, părelnici,
Vai mama noastră de iubiți
În lumea asta de chibiți
În care politruci cu bani
Ne spun, rânjind, că „La mulți ani!”
Ține de foame sau de sete.
Eu te iubesc fără regrete
Şi-mi pun excesele-ntr-un dor,
Premeditat, întâmplător,
Uitând de mine, când şi când,
Cântând, plângând şi alergând
Spre ce-aş fi fost.
Suntem romantici fără rost
Şi vin, pe surse, alte ştiri,
Să nu te plângi, să nu te miri…

♣ Cristian Lisandru

sursa foto – goodfon.ru

Probabil

Probabil prea târziu ori prea devreme,
Paradoxale stări, de la o vreme,
Plusând la cacealma, râzând cu lacrimi,
Încă o fentă printre-atâtea patimi,
Încă un fum printre atâtea fumuri,
Un drum săpat în carnea altor drumuri
Cu mâinile, cu ochii sau cu gândul,
Pierzându-l, rătăcindu-l, căutându-l.

Orbecăiri, retrageri, subterfugii,
Pe-o lamă de cuțit visând refugii
Unde să-ți laşi nesomnul s-ațipească,
Unde să laşi speranțele să crească,
Departe de mulțimi, de ştiri pe surse,
Fără să contabilizezi minute scurse,
O evadare lungă cât o viață,
Fără surâsul acru de paiață…

Probabil sunt prea multe amănunte,
În fața noastră s-a proptit un munte,
În spate ni se cântă de pahar,
Iar noaptea are glas de lăutar,
Miroase-a frig, a fum, a mere coapte,
Îmbată-mă şi leagă-mă cu şoapte,
Să-mi spui ceva vulgar, să fierbem vin,
În mine-i răzvrătire şi e chin.

♣ Cristian Lisandru

sursa foto – goodfon.ru

Tema: Baskerville de Anders Noren.

SUS ↑

%d blogeri au apreciat asta: