Ninsoarea din noi

Azi ninge iar în noi, ca-ntr-o poveste,
Imaculat dezmăţ contemporan,
Îţi cânt colinde la sfârşit de an
Şi-un cer de sticlă mai aproape-mi este.

Suntem prizonieri, ca într-o cuşcă,
În tot acest scenariu mondial,
Acelaşi haos existenţial
Pândeşte, ne atacă şi ne muşcă.

Azi ninge peste tot, ca o revoltă,
Îşi cere iarna dreptul la recurs,
Prin fulguire ţine un discurs
Şi-n noi o altă lume se dezvoltă.

Prezent bolnav, năprasnică orgie,
Îngrijorarea ta îmi e îndemn
Spre-a bate-n cuie limba lor de lemn
Atunci când vom ieşi din letargie.

Azi ninge mult, ca o descătuşare,
Aceste vremuri sapă-n noi, rânjind,
Eu lăcrimez atunci când te cuprind
Şi te descopăr prin îmbrăţişare.

♣ Cristian Lisandru – 19 decembrie 2017

foto/goodfon.ru