Căutare

Cristian Lisandru

festina lente – prin(tre) cuvinte, gânduri, mirări…

Categorie

Şoapte

ianuarie

ce iarnă galbenă
iubito
azi plouă peste noi
cu amintiri
din ierni arhivate

♧ Cristian Lisandru

Ninsoarea din noi

Azi ninge iar în noi, ca-ntr-o poveste,
Imaculat dezmăţ contemporan,
Îţi cânt colinde la sfârşit de an
Şi-un cer de sticlă mai aproape-mi este.

Suntem prizonieri, ca într-o cuşcă,
În tot acest scenariu mondial,
Acelaşi haos existenţial
Pândeşte, ne atacă şi ne muşcă.

Azi ninge peste tot, ca o revoltă,
Îşi cere iarna dreptul la recurs,
Prin fulguire ţine un discurs
Şi-n noi o altă lume se dezvoltă.

Prezent bolnav, năprasnică orgie,
Îngrijorarea ta îmi e îndemn
Spre-a bate-n cuie limba lor de lemn
Atunci când vom ieşi din letargie.

Azi ninge mult, ca o descătuşare,
Aceste vremuri sapă-n noi, rânjind,
Eu lăcrimez atunci când te cuprind
Şi te descopăr prin îmbrăţişare.

♣ Cristian Lisandru – 19 decembrie 2017

foto/goodfon.ru

Tomnatic…

Tomnatice zvonuri îmi bat în ferestre,
Declin melancolic la capăt de rând,
Te văd scrijelită în semne rupestre
Şi printre fantasme te simt tremurând.

Am fost Don Quijote, am fost scutierul,
Am fost scenaristul trimis în şomaj,
Mi-au fost confiscate şi dorul, şi flerul,
Iar ultima filă am pus-o drept gaj.

Tomnatice gânduri strivesc înserarea,
Pe stradă curg patimi şi trec amăgiri,
Oraşul îşi strigă dezmățul, uitarea,
Nonsensul şi teama de noi prăbuşiri.

Am fost Nostradamus, am fost fără nume,
Cu viața aceasta prin viață treceam,
Apoi mi-am făcut din regrete renume
Şi, insesizabil, regret deveneam.

Tomnatice vise, tomnatică stare,
Vin ploi, neuitato, vin ploi mocăneşti,
Prin mine mai ies amintiri la plimbare,
Chiar tu, câteodată, din coastă îmi creşti.

♣ Cristian Lisandru (septembrie 2017)

sursa foto – goodfon.ru

vis

ne rod statistici
ne torturează calcule meschine
sunt atâtea dileme existențiale
aşezate de alții între mine şi tine

se mai şi moare
inevitabil
moartea rămâne punctul de reper
mai ales atunci când priveşti
de la nivelul lumii către cer

nici nu mai ştiu ce să fac
de altfel
îți răvăşesc gândurile
cu o plăcere aproape infantilă
iar uneori
pe neaşteptate
mi se face milă
de mine de tine
de toate aceste subterfugii cu arome străine

lumea îşi taie partea leului
sperând crezând căzând
eu te-am visat pe o plajă pustie
alergând

♣ Cristian Lisandru

sursa foto – goodfon.ru

vara

vara plânge cu lacrimi tomnatice
îşi prelinge tânguirea
pe geamurile oraşului prins în mirări comune
apoi înserează
sub nori
şi oftează

câțiva porumbei călători
îşi scutură amintiri înaripate
în blocul de peste bulevard
clipesc ochii unor destine
luminate de lampadare nevăzute
sau
poate doar de gândurile unor locatari plictisiți
de fenomene meteorologice neprevăzute

vara aceasta suspină
se visează toamnă
eu murmur la urechea ta
îți mai aduci aminte
doamnă?

♣ Cristian Lisandru (16 iulie 2017)

sursa foto – goodfon.ru

împreună

vom reînvăța gustul trăirilor intense
la începutul unei alte existențe
îmbrățişați
ascunşi într-o iluzie
sau poate chiar într-o confuzie
comună

nici amintiri nu vom mai avea
la ce bun toate acele întoarceri
traumatizante
către sincopele trecutului?
vom reînvăța
amândoi
gustul începutului

sub pâlpâirea unor alte stele
obrajii tăi
în palmele mele
departe de îndoielile flămânde
nu vor mai întreba
nici când
nici cum
nici unde

♣ Cristian Lisandru

sursa foto – goodfon.ru

O oră

Să mai rămânem o oră în lumea aceasta, atât…
Orice minut în plus ne-ar îmbătrâni iremediabil,
ne-ar fi şi frig, şi teamă, probabil,
iar ceasornicul acesta încastrat în perete
ar contabiliza doar clipe pierdute şi inexprimabile regrete.

Dar o singură oră nu înseamnă nimic,
sunt şaizeci de clipiri în care până şi vrăjitoarele ațipesc un pic.
Descântece abandonate, magie pusă la păstrare,
cozile de mătură vor întruchipa gărzi aliniate, protocolar,
la intrare.

Te-aş putea săruta o oră
sau ți-aş compune o poezie multicoloră
din cuvinte-curcubeu.
În definitiv, acesta sunt eu,
un magician rămas pe drumuri, pândit de acuze,
extrăgând din joben animale fantastice,
menite să te amuze.

Rămâi o oră lângă toate inconsecvențele mele.
N-am să te rog să numărăm nici suspine, nici stele,
doar câteva gânduri nerostite vor da târcoale,
iar dorurile comune, sclipind, vor învăța să trăiască
prinse în pletele tale.

Pe urmă, trecându-se ora, va fi o altă zi
şi toate vrăjitoarele se vor trezi…

♣ Cristian Lisandru

sursa foto – goodfon.ru

Poveste

În seara aceasta îți voi citi dintr-o carte
Care te va purta departe, departe,
Undeva unde norii murmură poveşti cu final fericit
Tuturor copiilor care încă au ochii deschişi
Şi n-au adormit.

Poate că-i doar o glumă absurdă de-a mea,
Poate s-a desprins un fragment de vis din ultima stea,
Steaua aceea pe care o urmăreau astrologi cu nume ciudate,
Deprinşi să-şi dea cu presupusul despre tot
Şi toate.

În seara aceasta se vor înregistra surprinzătoare evenimente,
Iar o zână rea va tulbura, iremediabil, câteva destine adiacente,
Măcar din plictiseală sau, mai degrabă, fiindcă respectă cutume.
(Chiar şi zânele, iubito, se supun unor reguli
În această lume).

Zâmbetul tău devine acum de-a dreptul provocator,
Are în el ipoteze aduse în plisc de un cocor
Ratăcit pe deasupra unor întâmplări confuze,
Ceea ce pe mine, îți declar, nu poate decât
Să mă amuze.

În această seară îți voi citi dintr-o carte
Care ne va purta departe, departe,
Acolo unde norii murmură poveşti cu final fericit
Chiar şi adulților care încă au ochii deschişi
Şi n-au adormit.

♣ Cristian Lisandru

sursa foto – goodfon.ru

dragoste

un câine muşca din lună
pe dealul ţintirimului
noaptea se tăvălea prin iarbă
ca o ibovnică depravată
dornică de dragoste

mirosea aţâţător
a fân şi a dezmăţ nocturn
cu sfârcuri strânse între dinţi
vămuite
supte de vlagă

dinspre munţi
se prăvăleau nori mari
încălecaţi de fantomele haiducilor

♣ Cristian Lisandru

sursa foto – goodfon.ru

Tema: Baskerville de Anders Noren.

SUS ↑

%d blogeri au apreciat asta: