matinal

o dimineață ca toate celelalte dar poate că trăia bine-mersi într-o buclă temporală și nu înțelegea de ce gustul zorilor înmuiați în cafea era același de fiecare dată iar tramvaiul (la oră fixă) își scrâșnea ostentativ nemulțumirea metalică ♧ Cristian Lisandru

gri

după-amiază a griurilor apăsătoare ca un regret purtat pe umeri personajul acesta scrutează lumea cu ochii minţii uneori o biciuieşte nepăsător propriile-i confuzii taie în carnea vie a străzii nu se întreabă de unde vin sau de ce doar obişnuinţa – ca o a doua natură – îl mângâie dacă aş fi un motan aş … Mai mult gri

atunci

dorim să rupem gura târgului aceasta este doar o ipoteză deşănțată disimulată într-un pahar cu vin dubios prelinsă pe strunele unei viori necântate stradivarius ar spune unii îmbuibați de clişee scursă pe lângă trotuarele agasate de paşi vinovată de însăşi vinovăția ei cameleonică serios? exagerăm cu bună ştiință bla bla bla tropăind ca la o … Mai mult atunci

întrebări

punem întrebări pentru a ne auzi întrebând suntem filosofi de ocazie de cârciumă de cartier străzi înguste pereți jupuiți obloane trase peste ziua de ieri peste întrebările acelea pe care le punem pentru a ne auzi întrebând în definitiv suntem aceiaşi uneori cântăm în baie de of de dor de inimă albastră mâine ne vom … Mai mult întrebări

Necunoscutul

Bărbatul pare nehotărât. Să traverseze sau nu? Se uită la ceas, priveşte în stânga, priveşte în dreapta, face un pas. Renunţă. Culoarea roşie a semaforului elimină orice interpretare, iar alaiul nefârşit al maşinilor este neîndurător cu pietonii care ar simţi nevoia să încalce regulile de circulaţie. Bărbatul îşi aprinde o ţigară, în timp ce o … Mai mult Necunoscutul

Sărut

O ploaie anostă continuă să îşi aroge merite de primadonă, insistând să ţină capul de afiş al unei zile care nu iese în evidenţă decât prin cromatica fistichie a umbrelelor. Paşi grăbiţi, priviri fugare. Aglomeraţie iritantă, oameni care se lovesc unii de alţii în încercarea de a ajunge cât mai repede la destinaţii neştiute, galbenul … Mai mult Sărut

Pisica

O pisică tărcată, ghemuită pe capota unei Dacii din alte timpuri (un alb murdar, roata din faţă dezumflată, portbagajul legat cu sârmă, pete mari de rugină – sunt sigur că imaginea vă este cunoscută), mă urmăreşte cu o privire ce pare plictisită. Trec pe lângă ea fără să mă grăbesc, întrebându-mă dacă se gândeşte la … Mai mult Pisica

Umbrela

Umbrelă răpită de vântul pofticios, femeia aleargă după ea pe mijlocul străzii, un taximetrist deschide geamul, o întreabă dacă nu are şi altceva mai bun de făcut, ce dracu` cucoană?, râde, trage cu poftă dintr-o ţigară, femeia se apleacă, umbrela zboară mai departe, e doar un joc absurd dintr-o zi mohorâtă de martie, ca şi cum … Mai mult Umbrela

nuntă

  m-au ajuns din urmă câteva ştiri pe surse a mai murit o speranţă în ultima şedinţă de guvern cartierul s-a trezit cu noaptea-n cap se vaită prin vocea unui gurist plătit cu ora sub ferestrele noastre se dă în stambă o nuntă isterică aurită cunosc mireasa unii o numesc depravată şi-a pierdut virginitatea la … Mai mult nuntă

Dacă nu taci, te papă Garfield!

Împleticiri. Distorsiuni. Vorbe goale. Vorbe în vânt. Țățisme. Țopisme. Mârlănii. Mirări. Ezitări. Plecări. Reveniri. Ultimul vagon îți fuge întotdeauna de sub nas. Întârzieri. Amintiri pe care le duci întotdeauna cu tine, către destinații de unde vei aduce alte amintiri. Un cerc vicios al amintirilor la care nu vrei să renunți. Unii strâng șuruburi sau rulmenți. … Mai mult Dacă nu taci, te papă Garfield!

Cucuie

… bine, domnule, hai să intervin şi eu, uneori îţi vine să te dai cu capul de pereţi, al dracului ce-ţi mai vine, impactul cu zidul ăla dat cu lavabilă prima-ntâi poate aduce şi alinarea nesperată, pe lângă cucuie, e bine să o faci, zic eu, chiar dacă pare masochism, nu este, ştiu ce înseamnă … Mai mult Cucuie

Normalitate?

Normalitatea se construiește și respiră prin lucruri mărunte. În definitiv, chiar dacă nu întotdeauna găsim momentul potrivit pentru a spune asta – existând și destule situații în care nu descoperim niciodată izbăvitoarele cuvinte necesare –,  cu toții tindem către normalitate. Către normalizarea stării de fapt în care ne materializăm activitățile cotidiene, visele povestite sau nepovestite … Mai mult Normalitate?

Atunci când mă întorc în brațele tale las întreaga lume la ușă

Înțeleg că nu înțeleg nimic din tot ceea ce se întâmplă în jurul meu – la nivel politic, social sau financiar. Această concluzie are darul de a mă binedispune până la absurd și dincolo de el, motiv pentru care ies din casă cu căștile în urechi, ascult heavy-metal și încerc să iau din fiecare zi … Mai mult Atunci când mă întorc în brațele tale las întreaga lume la ușă

Numai cărțile rămân aceleași

  Sfârșit de săptămână năzuros, mâini vârâte în buzunare, tuşe cenuşii în întreg decorul, oameni grăbiţi care orbecăie, căutându-şi destinaţiile cotidiene. Dintr-o parte în cealaltă, destinele trec unele pe lângă altele, fără să se atingă, ca şi cum ar fi ciumate, ducând cu ele vise, planuri, doruri nespuse sau gânduri pe care nu doresc să … Mai mult Numai cărțile rămân aceleași