gri

după-amiază a griurilor apăsătoare
ca un regret purtat pe umeri
personajul acesta scrutează lumea cu ochii minţii
uneori o biciuieşte nepăsător
propriile-i confuzii taie în carnea vie a străzii
nu se întreabă de unde vin sau de ce
doar obişnuinţa – ca o a doua natură – îl mângâie
dacă aş fi un motan aş toarce
spune personajul chiar acum
luându-ne prin surprindere
lumea griurilor e mută
dar cineva inspirat a legat o fundă roşie
aplauze reflectoare interviuri pancarte
se împart sticle cu apă chioară
beţie comună revărsată pe bulevarde
un ţânc întreabă chinuitor
unde sunt baloanele colorate?
cei de la marketing
luaţi prin surprindere
scriu demisii în gri

♣ Cristian Lisandru

sursa foto – goodfon.ru

atunci

dorim să rupem gura târgului
aceasta este doar o ipoteză deşănțată
disimulată într-un pahar cu vin dubios
prelinsă pe strunele unei viori necântate
stradivarius ar spune unii îmbuibați de clişee
scursă pe lângă trotuarele agasate de paşi
vinovată de însăşi vinovăția ei cameleonică
serios?
exagerăm cu bună ştiință
bla bla bla
tropăind ca la o aliniere cazonă
la stânga la dreapta
fantoşe identificate prin cod numeric personal
totuşi există apus există răsărit
există chiar şi târgul acela
expresia aceea 

venea un zvon strecurat pe sub orizontul de sticlă
până şi sintagmele se revoltă uneori
tu mă priveai ca pe o înduioşare materializată
eu râdeam de gânditorii țintuiți pe soclu fără voia lor
târgul atârna în balcoane plictiseli colorate

♣ Cristian Lisandru

sursa foto – goodfon.ru