mă dor visele de noapte şi mă revigorează visele de zi

Gustul unui coşmar, gustul unei lumi, gustul unui sărut care închide o noapte ca într-o scoică, pentru a o transforma într-o amintire cu valoare inestimabilă. Bijutierii de pe toate meridianele s-ar bate pentru ea, şi-ar amaneta vieţile pentru a o putea admira prin ochelarii lor cu lentile groase, ajutaţi de lupe prin care până şi nemernicia inevitabilă a prezentului poate fi văzută în cele mai înfiorătoare detalii.

(Dar poate că prezentul, fiind  scris de noi, poate câştiga dreptul de a călca în picioare această nemernicie prin care unii oameni umblă cu zâmbetul pe buze)

sursa foto – goodfon.ru

Citește în continuare „mă dor visele de noapte şi mă revigorează visele de zi”

dansa cu tălpile goale peste frânturi de poveste abia trăită

O zi ca oricare alta, dintr-o lume ca oricare alta. Lumile care ne cheamă cu voci neauzite, lumile din noi, lumile acelea interioare în care suntem – în pofida tuturor scepticilor – fericiţi proprietari ai gândurilor necitite de nimeni, lumile despre care scriem, lumile pe care le inventăm, lumi care – la rândul lor, precum visele, nu? – au un gust anume.

Ce gust au lumile?

Un gust al îndepărtării, poate. Gustul aşteptării, al îndoielii, al speranţei, al freamătului, al zbuciumului pe care, uneori, nici nu îl poţi descrie în cuvinte… Gustul drumului care se întinde, ca un vis frumos, dinspre tine către veşnicie.

sursa foto – goodfon.ru
Citește în continuare „dansa cu tălpile goale peste frânturi de poveste abia trăită”

prin mine curg ploi şi în mine îngheaţă

O zi ca oricare alta, dintr-o toamnă ca oricare alta… Amintiri care au încălecat nori sălbatici şi galopează pe deasupra unui oraş cunoscut/necunoscut, ascuns sub propriile-i frustrări citadine în jurul cărora au fost ridicate schele.

Sfinţim, fardăm, recondiţionăm, consolidăm prăbuşiri incipiente, sculptăm în vise cu gust de coşmar.

Citește în continuare „prin mine curg ploi şi în mine îngheaţă”