Căutare

Cristian Lisandru

festina lente – prin(tre) cuvinte, gânduri, mirări…

aici/acum

e vremea halatelor albe
a cuvintelor scuipate printre dinți
flutură steaguri războinice
printre suflete strânse în menghină
şi
democratic
îndrăgostiții învață să se urască
prin vot cu bile

agora luptă cu ea însăşi
anormalitatea ne este oferită
pe filiera ordonanțelor de urgență
istoria urlă ca o isterică
deşteaptă-te române
somnolența națională se transmite
pe calea aerului

sunt îngropat de viu într-o societate-criptă
nişte nebuni au încins o horă
deasupra mea
şi chiuie
cuprinşi de frenezie

♧ Cristian Lisandru

foto/https://www.instagram.com/p/BYWuTsalcgu/

(Ne)Starea de Marţi – „Promisiuni neonorate”

Promisiunile neonorate fac parte integrantă din viaţa noastră de zi cu zi. La diferite intervale de timp, parcă pentru a ne face în ciudă, diferite personaje scoase din încăpătorul joben politic apar pe sticlă, zâmbesc, stâlcesc cuvintele – din cauza emoţiilor, ni se transmite de fiecare dată; avem de-a face, invariabil, cu Emotivi ai Neamului – şi spun că ne vor aduce bunăstarea. Este atâta bunăstare pe cap de locuitor al României încât te şi miri că oamenii umblă gârboviţi pe străzi, vorbesc singuri sau suferă de depresie.

Trebuie să fim optimişti. E musai. Doar optimismul ne salvează/ne poate salva de greşelile gramaticale grosolane, de plagiatele care sunt considerate de noul ministru al Educaţiei (?!) doar amănunte insignifiante, de încrengătura mafiotă în care s-au agăţat – fără şansa eliberării – toate speranţele pe care ni le-am făcut de-a lungul timpului.

Trăim vremuri în care graficele colorate sunt la mare preţ. Curbe ascendente, cifre ameţitoare, creşteri de salarii şi pensii, procente zglobii, un dans nebun în care PIB-ul îşi rupe pingelele. Chiuituri, poze de grup, bliţuri.

Educaţia e agramată, Sănătatea de bolnavă, Industria e pe butuci, Transporturile au rămas în pană, Armata bate pas de defilare pe bulevarde pline de gropi, Agricultura a ajuns pârloagă, Comunicaţiile suferă din lispsă de comunicare, Fondurile Europene se prezintă sub forma unei puşculiţe în care nimeni nu reuşeşte să arunce o monedă. Guvernul are 27 de miniştri. Ţara are mii şi mii de nevoi. Mandatele ministeriale vin, trec ca şi cum n-ar fi fost, sunt date dintr-o mână în alta, într-o ştafetă a incorectitudinii şi a incompetenţei. Jurământul depus la Cotroceni a căzut într-o tristă banalitate.

Există, ce-i drept, scuze. Şi, după cum scriam la început, promisiuni neonorate. Noi înghiţim pe nemestecate şi scuzele, şi promisiunile, şi zâmbetele false, apoi ne uităm în oglindă şi înregistrăm, apatici, urmele dezastrului pe proprii obraji.

♣ Cristian Lisandru

fantasmă

nu e niciun secret
mă vizitează o fantomă
în fiecare noapte
vorbim despre lumi paralele
îl ascultăm pe dylan
nu vă mirați
bem câte un coniac
învechit corespunzător

mă tulbură iremediabil zorii aceştia
se târăsc pe sub fereastră
ca şi cum s-ar teme
de vorbele mele
ascuțite

dylan cântă despre lumi mai bune
pe repeat

♣ Cristian Lisandru

foto/https://www.instagram.com/p/BaJoJXcjF5n/

Click (19)

ce linişte
iubito
se aude cum respiră iarna…

Nu sunt un îndrăgostit de iarnă, ba chiar aș prefera locuri exotice, răsfațate permanent de soare. Însă – expresie banală sau nu – are și iarna ceva farmec. Mai ales atunci când nu se burzuluiește, ci adoptă o atitudine condescendentă în relația cu bucureștenii. Acest oraș, în iarnă, e de o urâțenie desăvârșită. Rămân parcurile. Atât. Iar asta o declară cineva născut/crescut în București, cu speranța că la un moment dat va fugi spre o altă destinație. Definitiv.
Fotografiile îmi aparțin. 🙂

Click (18)

Fotografiile îmi aparțin. 😊

Gând (35)

fireşte
drumul către nicăieri
e întotdeauna
aglomerat

♧ Cristian Lisandru

sursa foto – https://www.instagram.com/p/BZOpg92Apq4/

Gând (34)

Cu bune, cu rele, viața își vede de-ale sale. Netulburată, dar tulburându-ne. Și, de cele mai multe ori, ne privește de sus. Condescendent…

♧ Cristian Lisandru

foto/https://www.instagram.com/p/BZ-4YlRgH-M/

gândurile acelea

pluteam în derivă
deasupra unei alte lumi
câteva gânduri răzlețe
(oglindite fără voia lor)
încercau să se salveze
de la înec
prin înmugurire

♧ Cristian Lisandru

dimineața

dimineața îmi beau cafeaua
atât

uneori mă ascult cum tac
şi sunt convins că tăcerea mea
ar putea deveni hit
nu vorbesc
nu fac planuri
nu cânt în baie
nu mă rog unui dumnezeu abstract

dimineața citesc în cafea
cuvinte
încă neinventate

♣ Cristian Lisandru

foto/https://www.instagram.com/p/BbsIMXUAeHJ/

Tema: Baskerville de Anders Noren.

SUS ↑

%d blogeri au apreciat asta: