noapte

îmbracă-te într-o tăcere lungă până la pământ și prinde-ți la urechi câteva doruri o noapte nesfârșită s-a agățat de genele noastre și toate cuvintele au ațipit visându-se oameni ♧ Cristian Lisandru

Călătoria (7)

Se ridică şi îşi puse traista pe umăr. Moşu’ i-o luă înainte, cu coada pe sus, de parcă s-ar fi grăbit să ajungă mai repede la haltă spre a încheia socotelile dintre el şi stăpân la venirea personalului. Axinte îl privi cu duioşie. Şi-ar fi dorit să ştie dacă se afla ceva în mintea animalului, … Mai mult Călătoria (7)

un alt poem

lasă toamna să îți mângâie aşteptările între timp voi scrie un alt poem despre melancolii resuscitate toamna e o ciorbă reîncălzită asta o declara un pragmatic rătăcit prin visele mele se prăbuşea o ploaie sufocantă eu căutam o umbrelă la lumina unor felinare din alt veac lasă toamna să îți mângâie aşteptările între timp voi … Mai mult un alt poem

vara

vara plânge cu lacrimi tomnatice îşi prelinge tânguirea pe geamurile oraşului prins în mirări comune apoi înserează sub nori şi oftează câțiva porumbei călători îşi scutură amintiri înaripate în blocul de peste bulevard clipesc ochii unor destine luminate de lampadare nevăzute sau poate doar de gândurile unor locatari plictisiți de fenomene meteorologice neprevăzute vara aceasta … Mai mult vara

Sonet retrospectiv

Am scris pe trupul tău atâtea versuri încât poemele răsar din tine și din mai mult trecut-am în mai bine, reinventând versificate sensuri. Am înălțat șoptiri de violine printre-amoroase și fierbinți demersuri, statornicind împleticite mersuri pe sub castanii unor lumi străine. Dar eram mândru ca un coate-goale, fără vreun sfanț hălăduind în stradă, un personaj … Mai mult Sonet retrospectiv

dor

mi-e dor de tine fiecare secundă se dilată prosteşte îmi râd în nas valori temporale scăpate din frâu teoria relativităţii a fost inventată pentru noi (nu zâmbi nu ofta nu întoarce privirea) timpul pâlpâie în cavitatea toracică dorinţă încolăcită printre vene şi artere cumplită goană interminabilă agasantă cu impulsuri cerebrale pe urme mi-e dor de … Mai mult dor

dragoste

un câine muşca din lună pe dealul ţintirimului noaptea se tăvălea prin iarbă ca o ibovnică depravată dornică de dragoste mirosea aţâţător a fân şi a dezmăţ nocturn cu sfârcuri strânse între dinţi vămuite supte de vlagă dinspre munţi se prăvăleau nori mari încălecaţi de fantomele haiducilor ♣ Cristian Lisandru sursa foto – goodfon.ru

Firescul nefiresc

Ce poate transmite un apus în alb şi negru? Şi nu mă refer la apusul din fotografiile color, acelea care, printr-un filtru ordinar, aflat la îndemâna celui cu o minimă pricepere, devin dintr-o dată sepia, vintage, văduvite de cromatica lor spectaculoasă, motivul evident al satisfacţiilor vizuale indiscutabile. Mă refer – acum şi aici, într-un loc fără … Mai mult Firescul nefiresc

Sonetul cocorului

De-ai şti, iubito, cum îmi plâng cocorii cu lacrimile zărilor ucise atunci când taie drumuri lungi prin norii desfăşuraţi peste poveşti nescrise. Nici n-ai să crezi de-ţi voi cânta la tâmplă sau de voi recita, duios, sonete, dar zborul lor în mine se întâmplă, plesnindu-mă cu foame şi cu sete. Pe aripi dus-au dramele acestea, … Mai mult Sonetul cocorului

dragoste sub o ciupercă uriaşă

te alintam prin ploi învolburate hainele tale se desprindeau de pe trup una câte una ca o desfrunzire îţi aburea carnea în mine clocoteau înduioşări ne-am iubit elementar sub o ciupercă uriaşă noaptea fulgera în felinarele elfilor tu gustai ploaia cu vârful limbii lumea întreagă o singură picătură ♣ Cristian Lisandru (din volumul „Poeme de la … Mai mult dragoste sub o ciupercă uriaşă

cuvinte

de atâtea ori te-am îmbrăcat în cuvinte rămân un croitor atipic îmi place să te admir atunci când treci prin faţa mea iar în ferestre destramă noaptea fâşii de vise peste acoperişuri împăienjenite dezbracă-te încă o dată azi am croit o altă rochie din cuvintele noastre toate suspinele îndrăgostiţilor vor curge în falduri peste tine … Mai mult cuvinte

La extreme

Mă scufund ca într-o apă adâncă în cântecul Rătăcitoarei. Simt durere, văd lacrimi, mângâieri, trupuri încolăcite, sudoarea dragostei, buze mişcându-se, brațe făcând semne disperate. E bine, e rău, e ură, e dragoste, e vină… Speranță. Resemnare. Supliciu. Extaz. Sunt toate la un loc. Şi toate pătrund în mine, dintr-o dată, năucindu-mă… Cântecul taie timp şi … Mai mult La extreme

Iarna noastră

Vom ninge amândoi, trăind uimirea Ca pe-o interminabilă eliberare, Împodobind prin fulgi neadormirea Şi-a iernii lungă, grea, deliberare. Cooperanţi, vom prelungi şedinţe Prin camere pustii, săpate-n gheaţă, Analizând demersuri sau tendinţe Din miez de noapte către dimineaţă. Ne vor surprinde, meteorologic, Dezgheţuri mari şi ploi contradictorii, Iar noi vom protesta în doi, ilogic, Scriind cu … Mai mult Iarna noastră

Probabil

Probabil prea târziu ori prea devreme, Paradoxale stări, de la o vreme, Plusând la cacealma, râzând cu lacrimi, Încă o fentă printre-atâtea patimi, Încă un fum printre atâtea fumuri, Un drum săpat în carnea altor drumuri Cu mâinile, cu ochii sau cu gândul, Pierzându-l, rătăcindu-l, căutându-l. Orbecăiri, retrageri, subterfugii, Pe-o lamă de cuțit visând refugii … Mai mult Probabil

Barca

În barca aceasta ne-om duce departe, Spre locul din basmul nespus şi nescris, Povestea gândită nu stă într-o carte Şi pare că-i totul desprins dintr-un vis. În barca aceasta – o coajă de nucă – Rosti-vom poeme şi rugi, de vei vrea, Voi face catarge din dorul de ducă, Iar noaptea-ți voi prinde, râzând, câte-o … Mai mult Barca