Ultimul tablou (5)

Lady Esmeralda fixă cu ochii un punct de pe tabloul pe care tocmai îl arătase. – Era toamnă, Jack, coborâsem din tren, după o călătorie lungă… – Poate chiar prea lungă pentru gusturile dumneavoastră, doamnă, mi-aş permite să spun… – Exact, Jack, dragul meu prieten, prea lungă. O plimbare era cea mai bună soluţie pentru … Mai mult Ultimul tablou (5)

Ultimul tablou (1)

Johnny & Jimmy – Eu cred că te grăbeşti. – Nici nu mă mir. Dacă ar fi după tine, am sta în aşteptare, nu am trece la fapte până la revelion, o cafea, două cafele, un trabuc, două trabucuri, schiţe peste schiţe, poate chiar un meci la televizor, pentru relaxare, mâinile sub ceafă, cartofi prăjiţi, … Mai mult Ultimul tablou (1)

Gând (45)

era atât de departe ca și cum toate podurile fuseseră făcute țăndări și nici măcar strigătul meu nu mai putea ajunge pe celălalt mal ♣ Cristian Lisandru

explicație

e vorba despre așteptarea aceea care nu s-a transformat încă în tristețe și păstrează în colțul gurii un surâs din ce în ce mai șters ♣ Cristian Lisandru foto/https://www.instagram.com/p/Bc4kilJAOq_/

morning

uneori diminețile sunt mai complicate decât par my love dar azi pentru prima oară nu mai fac curățenie după moartea de ieri în definitiv rămânem datori cu o renaștere de fiecare dată ♣ Cristian Lisandru

(Ne)Starea de Vineri – „Cel mai colorat om din lume”

… umbla tot timpul gârbovit, ca şi cum ar fi purtat grijile lumii pe umerii săi, dar adevărul este că el nu-şi ducea decât grijile personale, le plimba dintr-o parte în alta, dintr-o zi în alta, uneori vorbea cu ele, în timp ce mergea, aşa că un observator atent – deşi oamenii, în general, au … Mai mult (Ne)Starea de Vineri – „Cel mai colorat om din lume”

Gând (34)

Cu bune, cu rele, viața își vede de-ale sale. Netulburată, dar tulburându-ne. Și, de cele mai multe ori, ne privește de sus. Condescendent… ♧ Cristian Lisandru foto/https://www.instagram.com/p/BZ-4YlRgH-M/

dimineața

dimineața îmi beau cafeaua atât uneori mă ascult cum tac şi sunt convins că tăcerea mea ar putea deveni hit nu vorbesc nu fac planuri nu cânt în baie nu mă rog unui dumnezeu abstract dimineața citesc în cafea cuvinte încă neinventate ♣ Cristian Lisandru foto/https://www.instagram.com/p/BbsIMXUAeHJ/

Omul agăţat de timp ca de un secundar al unui ceas nevăzut

Erau zile în care se agăţa pur şi simplu de secundar, lăsându-se purtat într-un cerc temporal bine definit care îi permitea să reflecteze – măcar şaizeci de secunde – la el însuşi. Totuşi, trecând peste această inevitabilă introducere, suntem obligaţi să spunem că personajul care strângea  în pumni, cu atâta putere, asumându-şi albirea degetelor ca … Mai mult Omul agăţat de timp ca de un secundar al unui ceas nevăzut

Gând (31)

a sosit şi o dimineață în care nu m-au mai încăput anii crescusem fără să ştiu ca un gând obsedant ținut prea mult în minte ♣ Cristian Lisandru foto/goodfon.ru

Călătoria (18)

Stamatoiu se mişcă de pe un picior pe celălalt, mutându-şi greutatea, nerăbdător, aşteptând informaţii suplimentare. În spatele său, Moşu` lătră brusc, deranjat de cineva nevăzut – sau poate chiar de cele două personaje abia intrate în scenariu -, iar Axinte îi strigă să tacă, apoi îl mângâie pe cap. – Ce-o fi simţit de se … Mai mult Călătoria (18)

Nocturnă

Strada lungă, pavată cu piatră cubică, era pustie. Felinarele de modă veche, încă demne sub vopseaua scorojită, ofereau privirii conuri de lumină difuză printre care puteai juca de-a baba-oarba cu întunericul mătăsos, prelins peste gardurile de lemn şi peste tufele strânse unele în altele sub răcoarea nopţii de octombrie. Dând senzaţia că se află într-un … Mai mult Nocturnă

Călătoria (17)

– Am vrut să ajung la Bucureşti, ţaţă Marie, răspunse Axinte, apoi îl mângâie pe Moşu` şi-l privi cu tristeţe nedisimulată, dar şi cu o vizibilă resemnare. Ce să fac şi aici, să tai frunză la câini toată viaţa? Mă duc să-mi caut de lucru… Oraş mare, alte posibilităţi. S-o găsi ceva şi pentru mine. … Mai mult Călătoria (17)

Călătoria (16)

Maria Vlăsceanu – ţaţa Maria, aşa cum îi spuneau prin sat, de foarte multă vreme, toţi vecinii şi toţi cei pe care, de la catedra şcolii comunale, îi învăţase să vadă lumea cu alţi ochi şi să facă primii paşi în ea – fusese o femeie frumoasă, aprigă şi iubitoare de oameni. Nu privea pe … Mai mult Călătoria (16)

Călătoria (15)

La capătul peronului apăru dintr-odată o mogâldeaţă gârbovită, acoperită de o pelerină galbenă care contrasta puternic cu vremea înciudată. În ambele mâini, mogâldeaţa ducea câte o sacoşă burduşită, iar odată ajunsă la adăpost de ploaia nărăvaşă le lăsă jos şi dădu gluga la o parte. O bătrână cu broboadă legată sub bărbie plimbă privirea de … Mai mult Călătoria (15)

(Ne)Starea de Joi – „Cotidian”

Bărbatul duce în mâna stângă o sacoşă de rafie, burduşită, merge dintr-un capăt în celălalt al tramvaiului, reuşind să îşi păstreze echilibrul, iar cuvintele sale se lovesc ca de un zid de călătorii indiferenți: – Lanterne, genunchere, superglue, cotiere, glezniere, lupă pentru citit, ață, leucoplast, aprinzător pentru aragaz, bureți de vase, ace, aparat de băgat … Mai mult (Ne)Starea de Joi – „Cotidian”