Am obosit…
Iar dincolo de asta rămâne numai calea
Spre nordice ţinuturi ascunse în nămeţi,
Rămâneţi voi în urmă. De vreţi, de mai puteţi
Să suportaţi minciuna, lehamitea şi jalea.
Pesemne că ne naştem deşi nu ar fi cazul,
Venim pe lume veseli, umblăm prin lume trişti,
Vecinii râd cu lacrimi. Noi suntem pesimişti
Şi blestemaţi istoric să cultivăm necazul.
Gândim stereotipic, trăim de azi pe mâine,
Un eşafod umbreşte acest picior de plai,
S-au cuibărit infecţii în gura mea de rai,
Dar ne-ndopăm cu circul când n-avem bani de pâine.
Se poate spune astăzi că lupta-i pe sfârşite
Şi funia comună se-apropie de par,
Că fiecare treaptă ne duce în coşmar,
Că mari minuni divine sunt în zadar cerşite.
Gustaţi-vă dezastrul.
E tot ce mai contează
Când parcul de distracţii vă-nghite furibund,
Nenorociri dulcege în voi se-ntrepătrund,
Iar într-un dric de firmă prostia defilează.
♣ Cristian Lisandru – 23 mai 2013
