Din zori până-n seară, demolăm o țară!

Ce ne mai place să măcinăm vorbe… Expulzăm cuvintele din guri cu o plăcere incomensurabilă, iar dacă se potrivește prin decor și o conjunctură propice – cum ar fi alegerile prezidențiale, spre exemplu, sau dezvăluirile apocaliptice ale brusc iluminatului și descătușatului Turcescu – atunci lăsăm totul la o parte și ne dedicăm discuțiilor prelungite. Că ele…

Normalitate?

Normalitatea se construiește și respiră prin lucruri mărunte. În definitiv, chiar dacă nu întotdeauna găsim momentul potrivit pentru a spune asta – existând și destule situații în care nu descoperim niciodată izbăvitoarele cuvinte necesare –,  cu toții tindem către normalitate. Către normalizarea stării de fapt în care ne materializăm activitățile cotidiene, visele povestite sau nepovestite…

Timpul râdea în hohote, cu mâinile sub ceafă

  Da, totul e acolo. În mintea lui. Numai că descoperirile pe care le face în fiecare zi, în mintea lui răvășită de aburii nevăzuți ai imaginației bolnăvicioase – uneori îi vine să strige oprește-te, oprește-te, oprește-te până nu e prea târziu, însă nu își duce niciodată gândul până la capăt; frică, jenă sau curiozitatea…

Soarele trăgea cu ochiul pe la marginea draperiei

Îi frământ sânii mari și mă consider un nenorocit de norocos care are privilegiul de a lăsa deoparte toate grijile pentru a se bucura în fiecare secundă de plăcerile atât de rare ale vieții. Așezată peste mine, cu ochii închiși și cu umerii mângâiați de șuvițele negre, Vivi geme încetișor, pierdută în transa sexuală, rotindu-și…

Robert Turcescu și jurnalismul-spovedanie

  Încerc să mențin legătura cu viața politică din România, în ciuda faptului că sunt (multe) altele de făcut, iar timpul – la început de toamnă – se comprimă chinuitor. Toamna se numără bobocii și ofițerii sub acoperire. Se încropesc scenarii, scenete, se usucă destine cosmetizate de-a lungul timpului, se dă cu bâta sau cu…

Toamnă

  Toamna ca o poezie. Clasic. Și ce dacă?! Toamna nu ține niciodată cont de trenduri, de ultimele fițe/figuri marca „Dorobanți”/„Centrul istoric” sau de gura lumii pe care nici pământul n-o astupă, conform zicerilor din bătrâni. Toamna nu veștejește speranțe sub acoperire, spre a mări suspansul și spre a micșora starea de (prea)bine a unora…

Vulpea, Remus (fără Romulus) Pricopie și Vulpoii PSD

La mintea emoționatului de la Educație, Remus :) Pricopie pre numele său de doctor în comunicarea emițător emoționat-receptor siderat, Remus și Romulus au fost găsiți și alăptați de o vulpe. Nici nu ne mai irită miră o astfel de declarație, având în vedere talentul strigător la cer al lui Victor Ponta de a propune în…

Congrese. De la șmecheri pentru fraieri

  Îmi place la nebunie euforia degajată de congresele neapărat extraordinare ale șandramalelor/partidelor politice. Culoarea nu contează, personajele sunt o apă și-un pământ, scenariul este tras la șapirograf. Ochi strălucitori, zâmbete largi, dinți periați îndelung și dați la albit, cravate asortate, pantofi lustruiți. Și promisiuni. Fără promisiuni nu poate exista niciun congres, fără seva lor…

Fericitul

  Luase viața peste picior de fiecare dată când ajunsese la concluzia – plăcută, de altfel, atât de plăcută încât se simțea înfiorat ca înaintea unei partide de sex – că era cazul să își materializeze incomensurabilul teribilism nativ. Și se bucurase ca un copil răsfățat, amăgindu-se (dar fără a conștientiza amăgirea parșivă precum o…

Cercurile lui Arhimede

De aici și până acolo. Uneori, asta înseamnă un singur pas. Poate fi făcut într-o secundă. Sau într-o viață. A-l face sau a nu-l face depinde de o multitudine de factori, unii pe care – de cele mai multe ori – nici nu îi luăm în considerare la momentul oportun. Dintr-o lejeritate dezarmantă, din superficialitate,…

Plutind cu gândurile aiurea

  Cineva mi-a spus – mă privea cu subînțeles, adică eu ar fi trebuit să pricep instantaneu despre ce era vorba; suplimentar, era de datoria mea să pun imediat în practică sfatul respectiv, fără mofturi, fără întrebări – că dacă nu stau cu tălpile lipite de pământ atunci este mai mult ca sigur că voi…

Ștefan Augustin Doinaș – ”Mistrețul cu colți de argint”

  Un prinţ din Levant, îndrăgind vânătoarea, prin inimă neagră de codru trecea. Croindu-şi cu greu prin haţişuri cărarea, cânta dintr-un flaut de os şi zicea: – Veniţi să vânăm în păduri nepătrunse mistreţul cu colţi de argint, fioros, ce zilnic îşi schimbă în scorburi ascunse copita şi blana şi ochiul sticlos… – Stăpâne, ziceau…