Siestă Wi-Fi

- Garantezi mariajul reușit și dragostea cu năbădăi?  - Presupun, Gelule, presupun. Sunt chestii cu care nu poți să glumești, mai ales în probleme de suflet. Marioara e geloasă. Nevastă model, minus gelozia, m-a disperat cu ea.  - N-are pe nimeni?  - Cine?  - Cerasela, nu despre ea vorbeam? Dorel râde mânzește.  - Unu la…

La cheremul cioplitorilor în fum și fumuri

Fiecare frunză murmură povestea copacului din care s-a desprins. Dar nu avem timp să citim. Suntem mult prea preocupați de cu totul alte oferte tomnatice, acelea care pătrund în spațiul intim ambalate corespunzător, incitant, legate cu fundă roșie (albastră, galbenă, portocalie, chestie de gust, opțiune, doctrină încropită pe genunchi etc.), aparent misterioase și ridicate în…

Învăț să fiu toamnă, toamna învață să fie om

Se zvârcolește sub tâmple amintirea neștearsă a unor alte toamne, pe la streșini se preling gânduri reci, înfrigurate, ajunse fără să știe (când, cum, de ce?) la o margine de noapte lungă cât o speranță sortită de la bun început deșertăciunii. La ce te gândești? Nici eu nu mai știu, toate posibilele răspunsuri îndelung căutate…

goodfon.ru

Arthur Rimbaud – „Ofelia”

I Pe unda neagră, lină, în care stele dorm, Ofelia cea albă pluteşte-ncet, culcată În lungile ei văluri. Şi pare-un crin enorm. Chemări de corn răsună-n pădurea depărtată. De ani o mie trece pe lungul, negrul râu, Ofelia cea tristă, ca o nălucă pală. De ani o mie, dulcea-i sminteală, fără frâu Romanţa şi-o îngână…

Toamnă cu veșminte sfâșiate

Toamnă cu veșminte sfâșiate, o iarnă geloasă ca o ibovnică abandonată, nesătulă, nerăbdătoare, musafir neinvitat care are pretenția de a muta mobilele prin casă fiindcă nu-i place atmosfera poemelor bacoviene pe care și-așa nu le mai citește nimeni. Ploile mocănești sunt doar o amintire vagă a altor vremuri, normale din punct de vedere calendaristic, acum…

Te faci om la casa ta, pui gândurile în cui…

  Se ascunde din nou printre gânduri, iar Dorel și frizerița – Cerasela, își aduce aminte, așa o cheamă, vrea să se mărite și n-are cu cine, dragoste cu sila nu se poate, poate n-are noroc, poate are ciudățenii de muiere singură și frustrată, poate caută bărbatul perfect pe care nu-l va găsi niciodată, poate…

Toamna Hrebenciucului

România, ca țară a tuturor hoțiilor. A balivernelor debitate cu aerul celui care are dreptul de a oferi sfaturi chiar și atunci când în spatele unor cuvinte meșteșugite își fac culcuș doar trădarea și minciuna. Și se simt bine. A datului pe după plop, a ipocriziei care rămâne ascunsă sub perna hipo-alergică sau antisforăit. A…

Eu am visat să construiesc poduri între continente

Își complică viața cu un talent nebun. Demn de o cauză mai bună, bombăne un prieten din copilărie, inginer reprofilat în frizer, în timp ce-i ajustează perciunii și îl ține de vorbă. Cu un talent cel puțin la fel de nebun, gândește, privindu-și chipul palid în oglindă. Cearcăne pronunțate, deși nu bea decât ocazional. Ochi…

Panoramă avem, frânghie și săpun ne mai trebuie

Ehe, trăirăm vremuri triste în timpul guvernării portocalii, trăim și vom trăi vremuri date dracului după ce PSD-ul va da milităria jos din pod cu girul unui Ponta instalat confortabil în jilțul de la Cotroceni. Ne vom uita unii la alții, ca niște rătăciți prin bâlciul politic unde pot fi cumpărate numai gogoși înfuriate și…

Visătorul

Atunci când nu mai știa încotro să o apuce, motivele – insignifiante sau nu – neavând o consistentă relevanță în acest punct al discuției, se lăsa înhățat de o altă realitate. Cei din jurul său râdeau, plângeau, își dădeau cu pumnii în cap, iubeau, urau, alergau după autobuze, transpirau, vânau femei dornice de conversație și…

Toamna aceasta a venit atunci când nu trebuia

Aș fi vrut să scriu că toamna aceasta e mai frumoasă decât toate celelalte la un loc. Că m-am îmbătat năprasnic cu un vin ruginiu, apoi mi-am cântat dezmățul împreună cu un taraf de lăutari și am ajuns acasă pe trei cărări, îmbrățișat de o ploaie mocănească decisă să mi se strecoare, lascivă, pe sub…

Din zori până-n seară, demolăm o țară!

Ce ne mai place să măcinăm vorbe… Expulzăm cuvintele din guri cu o plăcere incomensurabilă, iar dacă se potrivește prin decor și o conjunctură propice – cum ar fi alegerile prezidențiale, spre exemplu, sau dezvăluirile apocaliptice ale brusc iluminatului și descătușatului Turcescu – atunci lăsăm totul la o parte și ne dedicăm discuțiilor prelungite. Că ele…

Normalitate?

Normalitatea se construiește și respiră prin lucruri mărunte. În definitiv, chiar dacă nu întotdeauna găsim momentul potrivit pentru a spune asta – existând și destule situații în care nu descoperim niciodată izbăvitoarele cuvinte necesare –,  cu toții tindem către normalitate. Către normalizarea stării de fapt în care ne materializăm activitățile cotidiene, visele povestite sau nepovestite…

Timpul râdea în hohote, cu mâinile sub ceafă

  Da, totul e acolo. În mintea lui. Numai că descoperirile pe care le face în fiecare zi, în mintea lui răvășită de aburii nevăzuți ai imaginației bolnăvicioase – uneori îi vine să strige oprește-te, oprește-te, oprește-te până nu e prea târziu, însă nu își duce niciodată gândul până la capăt; frică, jenă sau curiozitatea…

Soarele trăgea cu ochiul pe la marginea draperiei

Îi frământ sânii mari și mă consider un nenorocit de norocos care are privilegiul de a lăsa deoparte toate grijile pentru a se bucura în fiecare secundă de plăcerile atât de rare ale vieții. Așezată peste mine, cu ochii închiși și cu umerii mângâiați de șuvițele negre, Vivi geme încetișor, pierdută în transa sexuală, rotindu-și…

Robert Turcescu și jurnalismul-spovedanie

  Încerc să mențin legătura cu viața politică din România, în ciuda faptului că sunt (multe) altele de făcut, iar timpul – la început de toamnă – se comprimă chinuitor. Toamna se numără bobocii și ofițerii sub acoperire. Se încropesc scenarii, scenete, se usucă destine cosmetizate de-a lungul timpului, se dă cu bâta sau cu…