Sunt vagabondul vieții mele

Mi-am asumat îndrăzneala dezinvoltă de a prelua titlul unei melodii pe care o ascult de fiecare dată cu plăcere nedisimulată, mușcând din ea așa cum mușc și din viață, indiferent de oră. Cu pofta incomensurabilă a hămesitului nativ. A fi vagabondul propriei vieți reprezintă – poate nu numai pentru mine, cel subiectiv prin definiție și…

Mângâie-mă cu un gând, dăruiește-mi încă o toamnă…

Mângâie-mă cu un gând, dăruiește-mi încă o toamnă… O toamnă lungă cât visele mele nepătrunse, umanizată provocator, împământenită și indiferentă în fața asalturilor furibunde ale unor samsari cu gulere albe pentru care drumul către propria fericire financiară trebuie să treacă neapărat prin nefericirea altora. De la tribuna improvizată a indolenței colective mi se repetă că…

Singura constantă din viețile lui paralele

Călătorește în timp, urmărindu-se. Uneori ar vrea să intervină, să modifice scenariul propriei vieți, să adauge ceva sau să șteargă altceva. Nu o face. Nu neapărat pentru că, procedând astfel, ar săvârși un sacrilegiu temporal sau pentru că orice schimbare ar atrage după ea, instantaneu și inevitabil, un număr nedeterminat de schimbări care ar deveni…

Istoria cu poalele-n cap

 – Muică, suntem neam de piatră! Să nu mă contraziceţi, fac scandal. Şi ştiţi că scandalul este pentru mine a doua natură. Mă simt ca peştele în apă atunci când e rost de scandal, cearta – dar numai aia constructivă, na! – mi-e hrană în fiecare zi. Polemică. Asta cer. Polemică.  – Bre, vezi că…

Margaret Atwood – „După ce m-am rupt în bucăţi”

Deosebirea dintre literatură şi ziaristică este că a doua este de necitit, în timp ce literatura e necitită. (Oscar Wilde) * Literatura este o investiţie de geniu care plăteşte dividende în toate vremurile ulterioare. (John Burroughs) Cu ce-ncordată atenţie te urmăresc lipind şi cosând şi potrivindu-mă din nou laolaltă. Creierul meu a fost o păpuşă…

Dând efemerului ce este al efemerului

Îl gâdilă un surâs timid. Comerțul și sufletul său. O altă alăturare, contrastantă până la durere. Dar noi? Ce se petrece în sufletele noastre? Dar mai există suflete? Poate că sunt doar niște străini pe pământ[1] sau oglinda unui univers indestructibil[2]. O voce a intereselor trupului[3], o urnă în care închidem cenușa patimilor stinse[4]. Ce…

Ce plasă și-a luat Călin Popescu Tăriceanu!

  Trecând peste priveghiul de la Antena 3, acolo unde – pe măsură ce s-au limpezit apele – suflătorii în trompeta PSD au început a-și pune cenușă în cap, pozând în analiștii care intuiau că Ponta nu s-a înconjurat de oameni sinceri și iubitori, trebuie punctată și înfrângerea colosală înregistrată de un Călin Popescu Tăriceanu căruia…

Nimic vs. Nimic sau votul emoțional-bășcălios

Se votează după ureche. Și nu de ieri, de azi. Se votează emoțional. Sau în dorul lelii. În bășcălie, fiindcă bășcălia – ca să parafrazăm – este frate cu românul din imemoriale vremuri. Se votează cu zâmbetul pe buze și cu ochii mijiți a „te-am făcut, fraiere!” Votăm „la anularea votului”, ca să nu spunem…

Siestă Wi-Fi

- Garantezi mariajul reușit și dragostea cu năbădăi?  – Presupun, Gelule, presupun. Sunt chestii cu care nu poți să glumești, mai ales în probleme de suflet. Marioara e geloasă. Nevastă model, minus gelozia, m-a disperat cu ea.  – N-are pe nimeni?  – Cine?  – Cerasela, nu despre ea vorbeam? Dorel râde mânzește.  – Unu la…

La cheremul cioplitorilor în fum și fumuri

Fiecare frunză murmură povestea copacului din care s-a desprins. Dar nu avem timp să citim. Suntem mult prea preocupați de cu totul alte oferte tomnatice, acelea care pătrund în spațiul intim ambalate corespunzător, incitant, legate cu fundă roșie (albastră, galbenă, portocalie, chestie de gust, opțiune, doctrină încropită pe genunchi etc.), aparent misterioase și ridicate în…

Învăț să fiu toamnă, toamna învață să fie om

Se zvârcolește sub tâmple amintirea neștearsă a unor alte toamne, pe la streșini se preling gânduri reci, înfrigurate, ajunse fără să știe (când, cum, de ce?) la o margine de noapte lungă cât o speranță sortită de la bun început deșertăciunii. La ce te gândești? Nici eu nu mai știu, toate posibilele răspunsuri îndelung căutate…

goodfon.ru

Arthur Rimbaud – „Ofelia”

I Pe unda neagră, lină, în care stele dorm, Ofelia cea albă pluteşte-ncet, culcată În lungile ei văluri. Şi pare-un crin enorm. Chemări de corn răsună-n pădurea depărtată. De ani o mie trece pe lungul, negrul râu, Ofelia cea tristă, ca o nălucă pală. De ani o mie, dulcea-i sminteală, fără frâu Romanţa şi-o îngână…

Toamnă cu veșminte sfâșiate

Toamnă cu veșminte sfâșiate, o iarnă geloasă ca o ibovnică abandonată, nesătulă, nerăbdătoare, musafir neinvitat care are pretenția de a muta mobilele prin casă fiindcă nu-i place atmosfera poemelor bacoviene pe care și-așa nu le mai citește nimeni. Ploile mocănești sunt doar o amintire vagă a altor vremuri, normale din punct de vedere calendaristic, acum…

Te faci om la casa ta, pui gândurile în cui…

  Se ascunde din nou printre gânduri, iar Dorel și frizerița – Cerasela, își aduce aminte, așa o cheamă, vrea să se mărite și n-are cu cine, dragoste cu sila nu se poate, poate n-are noroc, poate are ciudățenii de muiere singură și frustrată, poate caută bărbatul perfect pe care nu-l va găsi niciodată, poate…

Toamna Hrebenciucului

România, ca țară a tuturor hoțiilor. A balivernelor debitate cu aerul celui care are dreptul de a oferi sfaturi chiar și atunci când în spatele unor cuvinte meșteșugite își fac culcuș doar trădarea și minciuna. Și se simt bine. A datului pe după plop, a ipocriziei care rămâne ascunsă sub perna hipo-alergică sau antisforăit. A…

Eu am visat să construiesc poduri între continente

Își complică viața cu un talent nebun. Demn de o cauză mai bună, bombăne un prieten din copilărie, inginer reprofilat în frizer, în timp ce-i ajustează perciunii și îl ține de vorbă. Cu un talent cel puțin la fel de nebun, gândește, privindu-și chipul palid în oglindă. Cearcăne pronunțate, deși nu bea decât ocazional. Ochi…

Panoramă avem, frânghie și săpun ne mai trebuie

Ehe, trăirăm vremuri triste în timpul guvernării portocalii, trăim și vom trăi vremuri date dracului după ce PSD-ul va da milităria jos din pod cu girul unui Ponta instalat confortabil în jilțul de la Cotroceni. Ne vom uita unii la alții, ca niște rătăciți prin bâlciul politic unde pot fi cumpărate numai gogoși înfuriate și…

Visătorul

Atunci când nu mai știa încotro să o apuce, motivele – insignifiante sau nu – neavând o consistentă relevanță în acest punct al discuției, se lăsa înhățat de o altă realitate. Cei din jurul său râdeau, plângeau, își dădeau cu pumnii în cap, iubeau, urau, alergau după autobuze, transpirau, vânau femei dornice de conversație și…

Toamna aceasta a venit atunci când nu trebuia

Aș fi vrut să scriu că toamna aceasta e mai frumoasă decât toate celelalte la un loc. Că m-am îmbătat năprasnic cu un vin ruginiu, apoi mi-am cântat dezmățul împreună cu un taraf de lăutari și am ajuns acasă pe trei cărări, îmbrățișat de o ploaie mocănească decisă să mi se strecoare, lascivă, pe sub…

Din zori până-n seară, demolăm o țară!

Ce ne mai place să măcinăm vorbe… Expulzăm cuvintele din guri cu o plăcere incomensurabilă, iar dacă se potrivește prin decor și o conjunctură propice – cum ar fi alegerile prezidențiale, spre exemplu, sau dezvăluirile apocaliptice ale brusc iluminatului și descătușatului Turcescu – atunci lăsăm totul la o parte și ne dedicăm discuțiilor prelungite. Că ele…

Normalitate?

Normalitatea se construiește și respiră prin lucruri mărunte. În definitiv, chiar dacă nu întotdeauna găsim momentul potrivit pentru a spune asta – existând și destule situații în care nu descoperim niciodată izbăvitoarele cuvinte necesare –,  cu toții tindem către normalitate. Către normalizarea stării de fapt în care ne materializăm activitățile cotidiene, visele povestite sau nepovestite…