– Domnule Şerban – sau Şerbane, dacă îmi permiţi (Şerban aprobă din priviri, iar Constantinescu dă de duşcă un alt păhărel cu ţuică) –, aceste trei plicuri albe au importanţa lor, fireşte, că doar de aceea ne-am strâns aici, la tine. Ca să lămurim problema aceasta apărută din senin, precum o mâncărime enervantă. Ca … Mai mult Lumea de Dincolo de Fereastră (6)
sunt foarte mulți aceia pentru care lumile necunoscute par ușor de atins privește încă o zi s-a stins iar oceanul acesta tulburat de contradicții interioare ne prinde acum pe amândoi și suntem fără scăpare dar vom pluti sau vom învăța să respirăm sub ape vom fi chiar musafirii unor paradoxale agape unde sirene vor dansa … Mai mult lumi
Şerban Pe un palier oarecare al unui bloc plantat în alte vremuri exact acolo unde nu ar fi trebuit – fiindcă există arhitecţi care ar ridica blocuri ridicole chiar şi în ograda părinţilor, peste toate amintirile şi juliturile din genunchii copilăriei – s-au intersectat paşii a trei locatari transformaţi în destinatarii unor misterioase plicuri albe. … Mai mult Lumea de Dincolo de Fereastră (5)
m-am așezat la umbra ta ca un călător istovit venit din propriul trecut pentru a înțelege viitorul ambiguu al unui prezent abstract ♣ Cristian Lisandru
Trei plicuri albe aşezate la distanţă egală pe măsuţa din sufrageria lui Şerban. Trei pete albe pe fundalul maro închis al unei măsuţe din lemn pe care proprietarul a cumpărat-o, cu un an în urmă, dintr-un târg de vechituri. Vânzătorul avea o mustaţă ale cărei colţuri atârnau până sub bărbie, ceea ce îl determinase să-şi … Mai mult Lumea de Dincolo de Fereastră (4)
Azi sunt mai aproape de tine Și-atât de departe mă văd, Ți-aș spune că ninge în mine, Că-i cod de urgii și prăpăd. Ce iarnă se naște din vară, Pesemne e totul schimbat, Un viscol ne-așteaptă diseară, Iar vântul mă mușcă, turbat. Mai calc nostalgii în picioare Pe-acolo pe unde m-am dus, În mine, un … Mai mult Moarte de-o vară
Strângând plicul în mână, Constantinescu (Anton Constantinescu, vârstă nedefinită, însă pe undeva între şaizeci şi şaizeci şi cinci) încearcă să scoată discuţia de pe acea pantă periculoasă: – Eu sunt om serios, duduie, cum poţi crede că aş încerca aşa ceva? – S-au mai văzut cazuri, domnule. Vârsta… – Ce vreţi să insinuaţi? – Că … Mai mult Lumea de Dincolo de Fereastră (3)
… „lumea se termină aici”, citisem asta pe o pancartă scorojită – caligrafie pretențioasă, chenar înflorat -, la picioarele mele se tânguiau valurile oceanului, frământându-se, mângâindu-se și mângâindu-mă, „o să vă udați pantofii”, am auzit o voce, însă nu era nimeni în jur, nici chiar autorul acelor cuvinte caligrafiate cu grijă aproape obsesivă, „dar mai … Mai mult Naștere
mi-am amintit de mine ca și cum m-aș fi născut încă o dată din uitare pentru a mă lua de la capăt ♣ Cristian Lisandru @Regrann from @alexinframe – Photo: @sebastianhufeld – https://www.instagram.com/p/BeuzQbEA5w-/
Ţârâitul soneriei, insistent, nesimţitor, agresiv, ca un sfredel bine ascuţit în spatele căruia se află un personaj invizibil, decis să-i exploreze, fără anestezie, fără menajamente, creierul neputincios. Înjură în gând, apoi înjură cu voce tare, savurând fiecare cuvânt. Se îndreaptă către uşă, iar amurgul violet-fantasy de dincolo de fereastră se pierde într-o sarabandă de claxoane, … Mai mult Lumea de Dincolo de Fereastră (2)
alte puncte de reper alte coordonate în app store nu există suflet poate doar fundaluri hd cu îmbrățișări în alb și negru uneori ca o curiozitate vintage ♣ Cristian Lisandru
Trage draperia şi nuanţa violet-fantasy a amurgului îl ia prin surprindere, obligându-l să îşi ţină respiraţia. Dincolo de fereastră îl aşteaptă o altă lume, pregătită să îl primească în braţele sale, iar ideea năstruşnică i se pare, pe măsură ce minutele se scurg, mute, ca nişte condamnate la moarte temporală, într-o clepsidră nevăzută, una de-a … Mai mult Lumea de Dincolo de Fereastră (1)
gândindu-te îmi semnez condamnarea la nesomn ♣ Cristian Lisandru
Lady Esmeralda fixă cu ochii un punct de pe tabloul pe care tocmai îl arătase. – Era toamnă, Jack, coborâsem din tren, după o călătorie lungă… – Poate chiar prea lungă pentru gusturile dumneavoastră, doamnă, mi-aş permite să spun… – Exact, Jack, dragul meu prieten, prea lungă. O plimbare era cea mai bună soluţie pentru … Mai mult Ultimul tablou (5)
suntem imperfecți într-o lume imperfectă desigur aici doar speranțele ating perfecțiunea ca pe o culme a inutilității ♣ Cristian Lisandru foto/goodfon.ru
Cu siguranţă că uneori nu trebuie să punem în aplicare un anumit plan pe care ni l-am construit în minte, cu meticulozitatea celui care introduce într-o sticlă miniatura unui galion. Din diferite considerente. O reconsiderare a datelor problemei, puţină teamă amestecată în proporţii egale cu lipsa de iniţiativă, instinctul de conservare (nu trebuie eliminat niciodată … Mai mult Ultimul tablou (4)
je ne regrette rien părea a spune privirea ei în timp ce își bea cafeaua la distanță de un singur clic de lumea în care eu calculam taxa pe valoarea adăugată a unui regret suplimentar ♣ Cristian Lisandru
– Ce viaţă a avut hoaşca asta a ta? – Nu-i a mea, mie-mi plac numai alea cu carnea tare, fiecare cu plăcerile lui, ţi-o las ţie dacă vrei, dar hoaşca a avut o pasiune în viaţă, numai una, adică pictura. A dat şi cu pensula-n pânză, a urmat nişte cursuri în tinereţe, însă nu … Mai mult Ultimul tablou (3)
tărâmul acesta-i păzit de fantasme așa îmi spunea un bătrân în răscruce cărarea spre lumi fără nume te duce și toate acestea nu-s scrise în basme ♣ Cristian Lisandru
Lady Esmeralda Bătrâna îşi privi cu interes unghiile lungi, vopsite cu ojă (orice culoare doriţi, aveţi libertatea de a decide) şi, după ce zâmbi mulţumită de ceea ce vedea, duse port-ţigaretul la gură şi trase un fum. Apoi scutură scrumul, lovind cu degetul arătător, o singură dată, suportul de lemn, lăsând fumul să se ridice … Mai mult Ultimul tablou (2)
