Şi de-ar mai fi să fie cum a fost,
Tu – o nepricepută, eu – un prost,
Ce s-ar s-ar mai spune, oare, despre noi
În lumea dinainte şi `napoi?
Eram aşa, probabil inutili,
Un pic îndrăgostiţi, un pic labili,
Făcând amor chiar şi în zi de post.
Tu – o nepricepută, eu – un prost.
Din toate ale noastre, fără rost,
Tu – o nepricepută, eu – un prost,
Au mai ieşit emoţii şi păreri,
Câteva ierni, câteva primăveri
Şi chiar ceva simboluri, presupun,
Deşi, când eram rău, păream prea bun
Tot căutând în în tine adăpost.
Tu – o nepricepută, eu – un prost.
Scenariul pare clasic şi anost,
Tu – o nepricepută, eu – un prost,
Două dureri cerşind să fie-n trend
Ca într-o luptă fără happy-end,
Ca într-o mare fără niciun mal
Sau ca o şa ce nu-şi găseşte cal.
De ce-ar mai fi să fie cum a fost?
Tu – o nepricepută, eu – un prost.
♣ Cristian Lisandru
