o casă parăsită

noi suntem ca și cum am fi o casă părăsită
avem în spate un trecut
pe care îl aducem mereu în discuție
dar plouă prin acoperișul spart
iar soarele se reflectă
(cu indiferență solară indiscutabilă)
în ultimele cioburi ale ferestrelor

despre viitor ne e frică să vorbim pe șleau
fiindcă ne lipsesc elemente de susținere
esențiale
și
cândva
poate chiar într-o seară
când vom lua din nou trecutul
ca punct de reper
ne vom prăbuși într-un prezent
de care ne-a fost atât de frică

♣ Cristian Lisandru