sfârşitul petrecerii

faţă de masă albă seară cu romanţe îngânate prin fum urmele vinului roşu scriu o poveste cu lăutari bătrâni atemporali vor muri împreună dezacordaţi numai ospătarii vor aduce melodii de neuitat pe platouri uriaşe hai să ne ascundem printre acorduri oraşul e atât de fals dimineaţa cearcănele sapă sub ochi pleoapele se prăbuşesc pe bancheta…

Risipei se dedă Sforarul

Cei care plângeau după perfidele manevre de culise ale lui Băsescu Traian își pot freca mâinile de bucurie, fiindcă la Cotroceni s-a lipit cu superglue un nou Sforar destoinic care nu lasă pe mâine ce poate să facă azi. Lucrează nemțește și, cum ar spune cârcotașii, „îi lucrează” nemțește. Pe adversari. Fiindcă nici Klaus nu…

Un Ponta la porțile DNA

„Miruitul” Șova îi face nopți albe lui Victor Ponta, demonstrându-se o dată în plus nu numai că muștele trag la miere, ci și că aceia care se aseamănă se adună. Îmi aduc aminte cum o figură tristă a Parlamentului României – doamnă pentru unii, țoapă pentru alții, altă parvenită cu ifose pentru cei mai mulți,…

poate doar toamna

În forma supremă de manifestare, frumuseţea – de orice natură ar fi aceasta – aduce, invariabil, lacrimi într-un suflet sensibil. (Edgar Allan Poe) din stejarul uscat ne priveau două ciori impasibile aduceau croncănit pe aripi aripile lor creșteau ca o negură sub ochii mei din ce în ce mai mari din ce în ce mai…

sărutul de la marginea lumii

  „A te simți singur nu e doar dovada unui gol, ci și o dovadă că încă n-ai pierdut legătura cu lumea. Remarci absența celorlalți” (Octavian Paler – „Caminante”) eram doar noi stăteam la marginea lumii nu priveam în jos ca să nu ameţim tu muşcai dintr-un măr verde iar eu îţi vorbeam despre grădinile…

devreme

e prea devreme să vorbim despre câte în lună și în stele toate poveștile s-au așezat zgribulite sub streașina unui cămin cultural în ruină fumează o țigară la poștă buzduganul zmeului ruginește în magazia din spate între un aragaz și o butelie de voiaj e prea devreme să vorbim despre ploi fonduri europene speculă cu…

Serghei Esenin – „Poartă-n ochi seninul”

Poartă-n ochi seninul. Poartă noaptea-n păr. Nu i-am spus iubitei nici un adevăr. M-a-ntrebat: “Afară viscolu-i buimac? Să-ncălzesc căminul, patul să ţi-l fac?” Am răspuns iubitei: “Azi, prin vînt şi ger, Cineva flori albe leapădă din cer. Poţi aşterne patul şi sufla-n cămin, Eu şi fără tine sunt de viscol plin.” ♠ Serghei Esenin traducere…

Răsuflare de timp

Pe străduța aceea îngustă, pavată – când și de către cine nu mai știa nimeni – cu piatră cubică, avea întotdeauna senzația că timpul se oprește în loc. Chiar dacă înserări nenumărate se prăbușeau peste acoperișurile țuguiate ale clădirilor ajunse la o senectute imobiliară care apăsa umerii turiștilor sau ai localnicilor grăbiți, iar felinarele prinse…