rămâne gândul
doar cheia e necunoscută
seamănă cu o femeie la care jinduiești
pentru a te umbri
cu așteptări
dulci
♣ Cristian Lisandru
Gând (55)
La capăt de linie, speranţa… – „Gustul dulce al viitorului incert”
Acţiunea se petrece în alt timp, nu neapărat în alt spaţiu…
Trenul hulpav înghiţea cu poftă fâşii lungi de noapte, aruncând în nefiinţă imaginea catifelată a brazilor ancoraţi pe versanţii orgolioşi şi kilometri înciudaţi de acea şerpuire neîntreruptă care măcina necruţătoare, în ritm alert, distanţele dintre halte şi gări. Într-un compartiment de clasa I, bărbatul rămăsese sprijinit cu fruntea în palma stângă, fără a încerca să descifreze, în bezna de dincolo de fereastră, taina nocturnă a drumurilor lungi şi a noului început. Deasupra sa, în plasa rezervată bagajelor, două geamantane mari, cu catarame argintii, de modă veche, ofereau culcuş temporar unui trecut împachetat în grabă, iar alături se odihnea un roman gros, încă nedeschis, legat în piele neagră.
Citește în continuare „La capăt de linie, speranţa… – „Gustul dulce al viitorului incert””
Gând (54)
… priveam lumea în ochi, privindu-mă, făcându-mă lume pentru cei care aveau timp să mă privească…
♣ Cristian Lisandru
previziuni
sunt anunțate fenomene meteorologice
imprevizibile
vor îngheța în noi
într-o singură noapte
chiar și definițiile comprehensibile
formulate de vizionari fără nume
aceia pierduți prin scenarii extravagante
ca printr-o altă lume
♣ Cristian Lisandru
