Pleacă românaşii pă pustii, unde să agaţă harta în cui, să duce şi iei la vieţi mai bune, că paci pă la noi să moare cu zile, te scoli dimineaţa dân scutece şiţi vine să plângi. A trecut şi alegerili astea pentru primării, nar mai fi fost, la bucureşci a ieşit pesedeu lu dragnea peste tot, că mam şi mirat cea mâncat ăştia la brecfast. Da acu e tanti firea la primăria capitalei, să cheamă că misoginii toţi a frecat menta, ca să zic io aşa, na avut ce săi facă. Plus că predoiu abia ciripeşte ceva, seamănă cu iohanis, şi aşa vrea săl pună prim ministru când oi avea io conturi babane în bermudele care este insule, nu pantaloni. Deci tanti firea e pă cai mari şiam auzit că şi soţu ei a ieşit primar şi e o familie dă primari, cine dracu face pă secretara la ei în hogeac? Face cu şchimbu, presupun.

Pulitica e naşpa şi cu figuri pă ea, plină dă bube. Iar românaşii face icter, dăn cardiace dalea, suferă la greu, ia farmaciili cu asalt. Un boşchetar deal meu şia luat corasonu în dinţi şi a plecat în canada. Nu acu, mai dămult, acu sa şi întors dă peste atlanticu cu valuri.

E frumos în canada, am văzut la discaveri, nam bani ca să zbor acolo cu boingu. Nici la bisnis clas, ca aia dân reclama la orbit, la nici o clasă nu poci io, şiaşa nam multe clase. Canada are grizli, ăl mai mare urs de sa bătut dicaprio cu el şi sa ales cu oscaru după lupte seculare, are munţii stâncoşi care e mai frumoşi în partea lu canada, are şi cascada aia niagara, are lacuri, zăpezi, oameni primitori. Are neşte brazi dă nare limită, aşa e dă înalţi. Poci ca să tai şi la copaci în canada. Dacă poci să ţi o drujbă în mână, io nu sunt aşa forţos, nu maş băga, mă suflă vântu.

Da boşchetaru meu sa dus, că iel lucra în construcţii, avea ceva eşperienţă, ridica pereţi, îi dădea jos, punea geamuri, le spărgea, şutea ciment, să descurca, avea tot timpu dă lucru, da era plătit prost. Ca pă la noi, nu vă spui nimic cu mistere. Şia zis el către mine mă duc ainştaine, că aci nu mai e dă trai. Dute mă, iam zis io, că ăsta e destinu tău. Şi neam privit lung, cum să privesc ăia dân gheim of trons când e un moment palpitant. Can filme a fost la despărţirea dântre noi, pă urma nam mai vorbit cu iel, nea despărţit veaţa, că pacolo nu iera timp, la mine nu iera scaip. Sau pă invers, că când te desparte un ocean dăsta nu mai merge ca atunci când tre să treci bulevardu ca să dai ochi cu pretenarii la cârcimă.

Da sa întors boşchetaru, că întro seară sa făcut mangă dă fericit că iera în canada, la o firmă care ridica case dastea ieftine, dân lemn sau cartoane dalea, a făcut şi el un barbechiu cu pretenarii dei avea şi pă urmă a sărit în pişcină. Şi să mor io dacă vă mint, că nam interese dastea, pişcina navea apă, e caz real. Dis is a tru stori, pă bune, cum să scrie la filmele care e mai bune decât alea ficşăn.

Acu canadienii nu ie oameni răi, că sa învăţat cu greutăţili, îi ia americanii la mişto, când cu normandia ia băgat şi pă ei la înaintare, echipili lor joacă la americani, la unchiu sam, ba la hochei, ba la socăr dăla, că la ei aşa să numeşte, fotbalu american e altfel. Cam ca ruibiu dă pă la noi, da cu şou nonstop şi cu fete majorete care ţopăie deţi ia minţili. Da canadienii au aflat, vam zis că nu e proşti, că ăsta era beat mort când şia rupt picioru, nu ia plătit nimic. Şi la dat afară, că cică nu să face aşa ceva. Sa chinuit boşchetaru, avea el ceva lovele puse la şosetă, lea dat la doftori, deabia sa întors în românica noastră, la luat boşchetarii la mişto că mai şi trage picioru după el.

Io crezusem că ăsta era destinu lui, da ce dracu sa apucat să bea lângă pişcina fără apă? Nunţeleg io nişte chestii dastea, poate că nu ştim să ne facem vieţili mai bune, dăm mai dă bine şi fleoşc cu mucii în fasole, om fi neam prost. Da poate boşchetaru ăsta al meu e doar escepţia. Habar nam. Şi numi place pişcinele nici pline, că te costă un suc pă marginea lor cât ţuica mea pe o săptămână.

 Canadienii mai are şi gâşte. Şi castori. Castor pă varză nam mâncat, gâscă şi raţă da.

 Ainştain

♣ Cristian Lisandru