– Nu insinuez nimic, domnule, nu-mi arde de insinuări în astfel de condiţii.

Desfăcu la rândul său doza, căută din priviri un pahar, apoi o duse la gură. Un firişor de lichid i se prelinse pe bărbie şi îl şterse cu mâneca. Sughiţă, dar nu se sinchisi să-şi ceară scuze.

– Sunt un simplu agent imobiliar, aveam o viaţă absolut normală până aţi apărut dumneavoastră şi aţi scris că am descoperit un nenorocit de geamantan cu bani… De ce m-aţi ales tocmai pe mine?

Îşi permise să zâmbească în gând. Intenţionam să te transform într-un agent imobiliar pervers şi drogat, plouatule, cum ai reacţiona dacă ţi-aş oferi astfel de informaţii ascunse în manuscris, la doi paşi de moaca ta pleoştită? Iar finalul va fi apoteotic, te vei sinucide fără să apuci să cheltuieşti vreuna din bancnotele alea mici… Rosti cu voce tare:

– Accept ideea că s-ar putea să am în faţă unul dintre cei mai buni comis-voiajori care mi-au bătut până acum la uşă. Sunteţi talentat. Ce vindeţi? Promit că voi cumpăra orice, v-aţi jucat rolul la perfecţie.

Faţa musafirului se lungi văzând cu ochii. Părea stupefiat. Sau nu, nu părea, chiar era stupefiat. Încercă să articuleze câteva cuvinte, dar vorbele refuzară să abandoneze cavitatea bucală. Semăna cu un peşte extras din lumea acvatică pentru a fi aruncat în tigaia încinsă. Ridică degetul arătător al mâinii drepte şi împunse aerul în direcţia sa.

– Vă bateţi joc de mine!

Se ridică de pe fotoliu şi merse la fereastră pentru a privi pe la colţul perdelei. Se răsuci către el.

– E un Land Rover negru peste drum de casa dumneavoastră. Mai devreme l-am văzut în centru. Iar dimineaţă a staţionat în faţa blocului în care locuiesc. Credeţi că este vorba tot despre o coincidenţă?

Îşi simţi gura uscată. Probabil că o tărie ar fi mult mai indicată în astfel de condiţii decât poşirca asta cu spumă. Strânse doza goală în pumn, făcând-o armonică, apoi o aruncă înspre coşul de gunoi aflat lângă birou. De regulă nu nimerea, dar acum observă încântat cum recipientul poposeşte exact în coş. Punct ochit, punct lovit, uite că te-am nimerit!  Aproape că nu auzi întrebarea musafirului.

– Se poate ieşi prin spate?

Îi făcu semn că da, întrebându-se cum ar reacţiona dacă intrusul ar solicita dormitorul pentru câteva ore de somn fără vise. Poate că i-aş oferi şi o pijama, de ce nu?

– Geamantanul rămâne aici, mie nu-mi trebuie.

Bărbatul făcu un gest din care reieşea că luase o hotărâre definitivă şi nimic nu-l putea face să-şi schimbe opţiunea.

– Scenariul este al dumneavoastră, puteţi să vă spălaţi cu el pe cap. Îmi vreau înapoi viaţa liniştită.

Observă abia acum că are şiretul desfăcut, se aplecă şi refăcu funda. Se ridică şi îl privi întrebător. Îi făcu semn să o ia către bucătărie.

– Uşa este în celălalt capăt. Ajungeţi în grădină. Mergeţi drept înainte, e o potecă pietruită, nu se poate să o rataţi, ajungeţi la gard, poarta dă în strada vecină. Drum bun. Dar luaţi şi geamantanul, geamantane cu colţurile roase nu cumpăr, de data asta vorbesc foarte serios…

Îl văzu cum trece în viteză, apoi auzi uşa de la bucătărie deschizându-se şi închizându-se la loc. Ploaia mitralia în continuare acoperişul, insistând în asediul umed, iar el – în mijlocul camerei, lângă geamantan, cu o expresie tâmpă desenată pe faţă – se întrebă dacă nu ar fi bine să lase dracului băutura. Pentru totdeauna. Poate că are şi Lucia dreptate. De fapt, surâse, hai să o spunem pe-aia dreaptă, femeile au de cele mai multe ori dreptate. Iar noi, bărbaţii, incapabili să vedem dincolo de stratul superficial, nu le acordăm atenţia cuvenită. Dobitoci… Merse către fereastră şi dădu un colţ al perdelei la o parte. Peste drum, bombardat de picături mari care se risipeau în toate direcţiile după ce loveau capota, un Land Rover negru staţiona lângă bordură…

♣

Bun, şi dacă staţionează o maşină peste drum de casa mea, într-o după amiază ploioasă parşivă în care te pătrunde umezeala şi semeni al dracului de tare cu un burete, asta înseamnă neapărat că poate fi la volanul ei, pe canapelele ei de piele, interlopul acela care are pe mână tatuajul cu Celine Dion şi care obişnuieşte să-şi introducă adversarii în tocătorul de mare capacitate? Când îmi va apărea la uşă poliţistul corupt, fluturând o legitimaţie sau arătând o insignă din metal ordinar, punând întrebări încuietoare, zdrăngănind cătuşele şi urlând într-un final “În numele legii te arestez, tot ceea ce spui poate fi folosit împotriva ta?!” Hai să revenim. Hai să… ne revenim. În primul rând trebuie să deschid geamantanul. De aici pleacă totul, de la geamantan. Chiar, ce idee tâmpită mi-a venit şi mie, un geamantan plin cu bani, descoperit de un agent imobiliar, ca şi cum ar ploua cu geamantane şi lumea le-ar găsi pentru a se sinucide din cauza lor. Dar – doamnelor şi domnilor – cine mai pierde azi un geamantan cu bani, nu este aceasta întrebarea esenţială?! Pun pariu că descopăr în el tot felul de ciudăţenii, dacă nu cumva voi avea surpriza să frunzăresc, tacticos, teancuri de ziare vechi.

Încă nu vroia să îşi scoată din minte ideea că Lucia – în cârdăşie cu vreun cunoscut de-al ei, avea mulţi din ăştia, reuşea să îi atragă precum un magnet, ha, ha, un magnet cu sânii mari! – pusese la cale întreaga scenă, tocmai pentru a mai risipi plictiseala generalizată. Poate că tocmai de aceea nici nu băga capul pe uşă, stătea pe undeva – chiar în acel Land Rover, probabil, e şi musafirul nepoftit acolo, aşteaptă reacţiile mele tâmpite, fumează şi poate chiar şi-o trag, de ce nu, ăştia cu feţe de proşti sunt cei mai periculoşi, femeile lasă imediat garda jos… – şi savura momentele.

Între timp, trimisese în amintire încă o doză de bere, o strânsese şi pe ea în pumn, cu o plăcere pe care ar fi fost înclinat să o descrie drept sadică, chiar se mirase fiindcă nu o aude gemând, implorând mila care nu avea să vină, apoi o aruncase fix în coş. Ceea ce iarăşi îl surprinsese şi îl amuzase şi îşi spusese da, ziua asta este altfel, are ceva misterios în ea, poate chiar paranormal, poate chiar un pic de magie, dar cine este magicianul şi cine este iepurele scos din joben, la această întrebare poate să răspundă cineva din public?

♣ Cristian Lisandru

Sursa foto – VideoBlocks