Ultimul tablou (5)

Lady Esmeralda fixă cu ochii un punct de pe tabloul pe care tocmai îl arătase. – Era toamnă, Jack, coborâsem din tren, după o călătorie lungă… – Poate chiar prea lungă pentru gusturile dumneavoastră, doamnă, mi-aş permite să spun… – Exact, Jack, dragul meu prieten, prea lungă. O plimbare era cea mai bună soluţie pentru … Mai mult Ultimul tablou (5)

imperfect

suntem imperfecți într-o lume imperfectă desigur aici doar speranțele ating perfecțiunea ca pe o culme a inutilității ♣ Cristian Lisandru foto/goodfon.ru

Ultimul tablou (4)

Cu siguranţă că uneori nu trebuie să punem în aplicare un anumit plan pe care ni l-am construit în minte, cu meticulozitatea celui care introduce într-o sticlă miniatura unui galion. Din diferite considerente. O reconsiderare a datelor problemei, puţină teamă amestecată în proporţii egale cu lipsa de iniţiativă, instinctul de conservare (nu trebuie eliminat niciodată … Mai mult Ultimul tablou (4)

rien ne va plus

je ne regrette rien părea a spune privirea ei în timp ce își bea cafeaua la distanță de un singur clic de lumea în care eu calculam taxa pe valoarea adăugată a unui regret suplimentar ♣ Cristian Lisandru

Ultimul tablou (3)

– Ce viaţă a avut hoaşca asta a ta? – Nu-i a mea, mie-mi plac numai alea cu carnea tare, fiecare cu plăcerile lui, ţi-o las ţie dacă vrei, dar hoaşca a avut o pasiune în viaţă, numai una, adică pictura. A dat şi cu pensula-n pânză, a urmat nişte cursuri în tinereţe, însă nu … Mai mult Ultimul tablou (3)

cărare

tărâmul acesta-i păzit de fantasme așa îmi spunea un bătrân în răscruce cărarea spre lumi fără nume te duce și toate acestea nu-s scrise în basme ♣ Cristian Lisandru

Ultimul tablou (2)

Lady Esmeralda Bătrâna îşi privi cu interes unghiile lungi, vopsite cu ojă (orice culoare doriţi, aveţi libertatea de a decide) şi, după ce zâmbi mulţumită de ceea ce vedea, duse port-ţigaretul la gură şi trase un fum. Apoi scutură scrumul, lovind cu degetul arătător, o singură dată, suportul de lemn, lăsând fumul să se ridice … Mai mult Ultimul tablou (2)

Ultimul tablou (1)

Johnny & Jimmy – Eu cred că te grăbeşti. – Nici nu mă mir. Dacă ar fi după tine, am sta în aşteptare, nu am trece la fapte până la revelion, o cafea, două cafele, un trabuc, două trabucuri, schiţe peste schiţe, poate chiar un meci la televizor, pentru relaxare, mâinile sub ceafă, cartofi prăjiţi, … Mai mult Ultimul tablou (1)

pelerinul

mă caut și nu mă găsesc m-am rătăcit prin mine de o vreme ca un pelerin orb care-și duce întunericul sub frunte și cântă despre o lumină izbăvitoare văzută doar de alții ♣ Cristian Lisandru

Gând (45)

era atât de departe ca și cum toate podurile fuseseră făcute țăndări și nici măcar strigătul meu nu mai putea ajunge pe celălalt mal ♣ Cristian Lisandru

Cetatea din anticamera trecutului (3)

Lăsă aparatul de fotografiat să atârne, spânzurat de gât, apoi întoarse privirea către locul de unde se auzise vocea. Un şevalet, în stânga, aproape lipit de zidul interior al cetăţii. Îşi dădu seama că trecuse pe sub arcada impunătoare, însă niciun străjer nu-i proptise suliţa în piept, pentru a-i cere hrisoave domneşti, buletin de identitate, … Mai mult Cetatea din anticamera trecutului (3)

Cetatea din anticamera trecutului (1)

Poarta mare a cetăţii, la care ajungeai după ce traversai podul ce se arcuia viguros peste canalul împrejmuitor, plin cu apă, fusese lovită cu presupusă încrâncenare de pumnii neobosiţi şi nemiloşi ai timpului, de-a lungul anilor care alergaseră bezmetici, precum o turmă cuprinsă de panică şi înnebunită de foame, mânată din spate de legea nescrisă … Mai mult Cetatea din anticamera trecutului (1)

clișeu

ieșea pe tocuri din povestea aceea fără să privească înapoi înspre acel ambiguu a fost odată ca niciodată scris cu ruj pe oglinda din baie ♣ Cristian Lisandru