Dana Stroul, director de cercetare la Institutul pentru Politica Orientului Apropiat din Washington și fost secretar adjunct al Apărării pentru Orientul Mijlociu, analizează un scenariu post-conflict în care Fâșia Gaza este punctul central. După atacurile sângeroase declanșate de gruparea islamistă Hamas în luna octombrie a anului 2023, Forțele de Apărare ale Israelului (IDF) au ripostat printr-o campanie terestră amplă, însă obiectivul – distrugerea totală a grupării islamiste – nu a fost încă atins.

La începutul lunii aprilie, în cea a șaptea lună a campaniei Israelului de dezmembrare a grupării islamiste Hamas, Forțele de Apărare Israeliene (IDF) și-au retras majoritatea trupelor terestre din Fâșia Gaza, lăsând doar o brigadă în partea centrală.

Forțele israeliene s-au retras și din Khan Younis, zona extinsă din sudul Gazei, sub care oficialii serviciilor de informații americane cred că liderul Hamas, Yahya Sinwar, se ascunde într-o rețea extinsă de tuneluri. Oficialii israelieni au subliniat că această campanie militară a fost un succes, argumentând că au fost distruse 18 dintre cele 24 de batalioane ale grupării islamiste Hamas.

Unii oficiali ONU se referă acum la Gaza ca fiind «Mogadiscio la Marea Mediterană». În unele zone, rămășițele ministerelor conduse de Hamas furnizează servicii sau deturnează ajutorul umanitar, în timp ce în alte rețelele criminale, îl fură și apoi îl distribuie.

În alte părți ale Fâșiei Gaza, organizațiile umanitare încheie contracte cu alte grupări armate pentru a asigura securitatea. Fâșia Gaza este un spațiu neguvernat, cu structuri de autoritate paralele și concurente prinzând rădăcini. Condițiile pentru instabilitatea pe termen lung au apărut deja.

Lipsa soluțiilor realiste pentru «a doua zi» din Gaza reflectă îngijorarea că nu există o planificare clară. De fapt, observatorii acordă atenție zilei greșite. Ceea ce contează cel mai mult este «ziua intermediară», atunci când este nevoie de fluxul de sprijin civil și de servicii, dincolo de ajutorul umanitar de urgență, chiar dacă operațiunile militare ale IDF continuă.

Acest sprijin – care va necesita o politică israeliană decisă să planifice viitorul pe termen mediu și lung și să acorde prioritate palestinienilor -, combinat cu expertiză și finanțare internațională, va fi esențial pentru ca «ziua intermediară» să nu fie irosită”, scrie Dana Stroul, într-o analiză publicată de Foreign Affairs.

„Fără certitudinea că există un plan, grupurile armate și puterile străine vor intra și vor crea structuri paralele”

Când oficialii și comentatorii vorbesc despre „a doua zi”, ei se referă la perioada când Israelul își va încheia operațiunile militare de dezmembrare a infrastructurii militare a Hamas.

În acest scenariu se așteaptă ca IDF să fi reușit deja distrugerea Hamas, ca entitate organizată, ceea ce ar însemna că gruparea islamistă nu ar mai putea guverna Gaza.

Un astfel de plan ambițios pentru Gaza postbelică necesită planificare și succesiune detaliată, coordonare civilo-militară și sprijin internațional care ar fi trebuit să înceapă concomitent cu campania IDF din Gaza, în octombrie 2023.

Dar premierul israelian Benjamin Netanyahu a evitat în mod intenționat acest tip de planificare, văzând-o ca pe o concesie care slăbește presiunea asupra Hamas.

Ora de aur este perioada critică, exact care lipsește în planificarea Gaza. În această perioadă, cei de pe teren vor fi traumatizați și contractul social va fi rupt. Ajutorul umanitar poate fi disponibil, dar niciun ocupant al Gazei nu va accepta cu ușurință o viață de așteptare la cozi pentru ca străinii să distribuie asistență.

  • Civilii vor dori să înțeleagă planul și cine va fi responsabil pentru implementarea acestuia.
  • Vor dori să știe dacă pot merge acasă și la ce le mai rămâne să se întoarcă.
  • Vor dori informații despre siguranța lor și despre autoritatea care va organiza serviciile esențiale și va răspunde nevoilor lor în timp ce încearcă să-și refacă viața.

Fără certitudinea că există un plan, grupurile armate și puterile străine vor intra și vor crea structuri paralele care să stabilească condiții pentru o instabilitate ulterioară. Aceasta este oportunitatea pe care Hamas, Iranul și alții așteaptă cu cinism să o exploateze”, mai scrie Dana Stroul.

♣ Cristian Lisandru

Articolul integral pe GÂNDUL.RO


Descoperă mai multe la Cristian Lisandru

Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.