În mine sunt săpate trasee nesfârşite,
Exploratori vremelnici mă taie-n lung şi-n lat,
Din loc în loc, umile, castele prăbuşite
Îşi plâng trecutul sumbru şi scopul anulat.
Mă dor inadvertenţe şi râd precum bufonii,
Organizez un miting în trupu-mi scrijelit,
Pe scena lumii, astăzi, la modă sunt pionii,
Eu simulez atacuri şi mă prefac uimit.
Ce lume-mpodobită, în jurul meu se cântă,
Dar Moş Crăciun oftează, privind spre calendar,
În iarna asta nouă o ştire se împlântă,
Şi astfel, din trei surse, aflăm că e-n zadar.
Mi-e dor de-atâtea doruri, paradoxală veste,
Un brad e smuls din mine şi transformat în brand,
Rămâne, sângerândă, frântura de poveste,
Contrazicând discursul cu iz de happy-end.
M-aş transforma-n colinde, dar nu am loc de şuşe,
Mondenităţi perverse ţin capul de afiş,
Crăciunu-i profitabil în firmele-căpuşe,
Isus, de ceva vreme, se naşte pe furiş.
Ce mondializare a dorului de ducă,
Popoare migratoare impun criterii noi,
Chiar dragostea de iarnă a devenit caducă
Şi-n brazi sunt atârnate scenarii de război.
♣ Cristian Lisandru – 20 decembrie 2017
foto/goodfon.ru
Cristian Lisandru 
Superb! Am admirat și-am rezonat! : )
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulţumesc pentru apreciere, Ana, mă bucură vizita şi feedback-ul. Spor la scris şi ţie! 🙂
ApreciazăApreciază
Am inca prin casa vreo doua casetofoane si vreo zece sau douasprezece casete { tape 😉 } pe care le foloseste nepoata pentru asi verifica si corecta pronuntia in LB. engleza . M-am inregistrat declamand poezia dumitale , fireste folosind ritmul si si tonul acela absolut INCONFUNDABIL …. al sti si singur al cui si am ascultat cu volumul la maxim ceea ce inregistrasem .Imediat , m-a intrebat nevasta de unde am inregistrari cu … Cenaclul Flacara . Maestre …versurile dumitale { FARA SUPARARE } , au asa …” un parfum Paunescian „…ceva de groaza , mai ales ultima strofa care-i pur si simplu apoteotica , in binecunoscutul stil al lui Adrian Paunescu :”Ce mondializare a dorului de ducă,
Popoare migratoare impun criterii noi,
Chiar dragostea de iarnă a devenit caducă
Şi-n brazi sunt atârnate scenarii de război.” Sa dea Dumnezeu sa ramana acolo si sa ramana… doar la stadiul de scenarii !!! Respect maestre !
ApreciazăApreciază
Faptul că există influenţe păunesciene este chiar onorant, mi-a plăcut Păunescu şi multe poeme cu rimă poartă stilul său. Nu am de ce să mă supăr, poezia socială şi poezia de dragoste, cu rimă, ne vor aminti mereu de acest mare poet. Încercând şi noi, la rândul nostru, să nu evităm astfel de teme. 🙂 Gânduri bune!
ApreciazăApreciază
Atat de frumos curg versurile, dar atat de adanca este tristetea din miezul lor! O muzica profunda a Cuvantului! Superb scris! 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Îţi mulţumesc, Simona, spor la scris îţi doresc, la rândul meu, o zi cât mai frumoasă! 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Multumesc, asemenea! O zi plina de inspiratie! 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
E atât de frumoasă încât uit că e atât de dureroasă!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Un poem al vremurilor pe care le trăim, fireşte. Şi iată că aceste vremuri sunt răutăcioase – ca să fiu elegant în exprimare – şi pretind să scriem, de multe ori, cu tristeţea la purtător. 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mioritică tristețe în versuri și expresii inspirate, ca o reflecție a neaoșe a gândurilor ce ne frământă în fel și chip. Nădăjduim ca scenariile sumbre să se scuture din brad și să fie măturate de vântul schimbărilor în bine.
Salutări și urări de bun augur, Cristian! 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Salutări şi numai bine, Petru! Scriem despre ceea ce vedem în jurul nostru, despre ceea ce trăim, sperând în mai bine. Şi eu am aceleaşi speranţe ca şi tine…
ApreciazăApreciază