O vecină de palier udă florile aşezate în faţa lifturilor. E singura constantă a fiecărei zile. Viaţa merge mai departe, anotimpurile se succed, grijile se succed, micile bucurii trec repede, ca şi cum nu ar fi fost. Unii ne mângâie pe frunte, alţii ne iau la şuturi. Cei mai mulţi nici nu ne mai bagă în seamă, suntem insignifianţi. Prea mici pentru un război total aşa de mare. O se ne încolonăm pentru a primi binecuvântări din partea celor care ne conduc către dezastru. Fără girofar, fără antemergători, fără sirene. Oricum, vin alegerile locale, ceea ce înseamnă că o întreagă liotă de profitori va ieşi pe străzi pentru a face (din nou) promisiuni greţoase. Mă întreb de fiecare dată cum naiba nu ne-am plictisit să mestecăm, de atâta vreme, aceeaşi friptură aţoasă.

♣ Cristian Lisandru