după-amiază înnegurată
ca o trădare în dragoste
lumea își târăște
pietrele de moară
de-a lungul unui destin comun
demarcat de subterfugii
cosmetizate
♣ Cristian Lisandru
foto/hossein almasi
Gând (40)
după-amiază înnegurată
ca o trădare în dragoste
lumea își târăște
pietrele de moară
de-a lungul unui destin comun
demarcat de subterfugii
cosmetizate
♣ Cristian Lisandru
foto/hossein almasi
Cristian Lisandru 
Foarte profund si ilustratiile pe masura, frumos ❤
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Vă mulțumesc. Paște fericit! 😊
ApreciazăApreciază
Nicio zi nu seamănă cu alta, iar cea de azi pare mai luminoasă. Să-ți fie și gândul la fel, Cristian! 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Din ce în ce mai luminoase zilele, Petru, așa că optimismul vine tare din urmă! Numai bine îți doresc și LA MULȚI ANI încă o dată! 🍷😊🍷
ApreciazăApreciază
Din fericire, timpul își împlinește menirea, omul uită, iar zorile zilei următoare ușurează cumva suferința din ajun.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Că şi uitarea-i scrisă în legile omeneşti, nu? 🙂 Ceea ce este, de multe ori, balsam sufletesc… 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Profund gând!
Şi foarte frumos ilustrat!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Gânduri bune, Poteci de dor, mulţumesc! 🙂 Zi frumoasă! 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană