încă o țigară
într-o nouă zi a aceleiași lumi
aș fi vrut să-i spun că nu e totul pierdut
putem smulge câteva secunde nenorocite
unui timp posesiv
tăceam amândoi
într-o lume întoarsă pe dos
unde țigara ardea
nemiloasă
cuvintele condamnate
iar inchizitorii moderni
inventau alte capete de acuzare
♣ Cristian Lisandru
Și totuși, cuvintele condamnate, au născut gânduri deosebit de vii! Timpul nu le stinge! Niciodată!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Subscriu. 🙂 Şi aşa va fi mereu. Indiferent de conjunctură…
ApreciazăApreciază
Cuvinte condamnate la tăcere…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Scriindu-se, tăcându-se… 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Reprezentativa țigară ce face timpul scrum și aprinde gânduri din cele mai dosite. Să fie mereu din cele care dăinuie, Cristian! 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Există gânduri care nu dispar niciodată, Petru, chiar dacă timpul se grăbeşte să ardă fără a se stinge… 🙂 O săptămână plină de gânduri frumoase îţi doresc!
ApreciazăApreciat de 1 persoană