Uneori nici nu mă mai văd de atâtea gânduri, azi s-a împiedicat de mine o toamnă grăbită, ce faci?, am întrebat-o, nu mi-a răspuns, presupun că și toamnele au îngândurările lor…
Nu poate fi neapărat de rău, atâta vreme cât nu ne scrântim vreun sentiment în cădere, ci ne ridicăm tot cu ajutorul gândurilor. Poate altele, mai bune. 😉
Gânduri bune și din partea mea, Cristian!
Sunt îngândurări care ne fac bine, mai ales în prag de toamnă, atunci când ne pregătim să ascultăm cum susură melancoliile pe la colţurile streşinilor… 🙂
Cristian Lisandru 
Nu poate fi neapărat de rău, atâta vreme cât nu ne scrântim vreun sentiment în cădere, ci ne ridicăm tot cu ajutorul gândurilor. Poate altele, mai bune. 😉
Gânduri bune și din partea mea, Cristian!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Trebuia sa o întrebi în frunze.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Uneori, întâlnind toamna atunci când încă aveai vara în suflet, nu-ţi mai regăseşti cuvintele. 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Şi cred că ne îngăduie şi nouă să le avem, să ne împiedicăm de ele… când simţim cum „crește o chitară…”.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Sunt îngândurări care ne fac bine, mai ales în prag de toamnă, atunci când ne pregătim să ascultăm cum susură melancoliile pe la colţurile streşinilor… 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană