mă întorc în copilărie
ca și cum nu m-aș fi maturizat niciodată
ca și cum aș trage viața după mine
în fiecare zi
ca pe un urs de pluș
♣ Cristian Lisandru
întoarcere
mă întorc în copilărie
ca și cum nu m-aș fi maturizat niciodată
ca și cum aș trage viața după mine
în fiecare zi
ca pe un urs de pluș
♣ Cristian Lisandru
Cristian Lisandru 
Ce bine se potrivesc gândurile tale cu imaginea!
Să ne aduci mereu câte ceva din copilărie, Cristian. 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
„Unde eşti copilărie, cu pădurea ta cu tot?”, am putea să întrebăm… Petru, copii să rămânem peste timp şi totul va fi bine. Sunt sigur de asta. Cel puţin deocamdată, am reuşit… Îţi doresc numai zile frumoase şi gânduri pe măsură! 🙂
ApreciazăApreciază
Adevarul este ca ne raportam la copilarie ca la o constanta a vietii! Acolo a fost ceva unic si/ sau poate de aceea ne tot aruncam ochii spre inceputuri!
Frumoasa poezie!
Numai bine!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Într-adevăr, acolo – în copilărie – a fost ceva unic, aşa cum ai spus. Şi doar cei care reuşesc să-şi păstreze copilăria în suflete au şi puterea de a zâmbi. Permanent, indiferent de situaţie. O zi frumoasă, mulţumesc.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Şi nu fac bine întoarcerile astea?
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Sunt minunate, oferă nergia necesară pentru a merge, de fiecare dată, mai departe. 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană