În jurul meu se discută crescendo despre comprimarea vizibilă a timpului, despre limbile mincinoase ale tuturor ceasurilor încastrate în turnuri pe jumătate ruinate – e paradoxală aceasta capacitate a omului de a crede că timpul, umanizându-se intempestiv și copiindu-ne sârguincios, învață să reducă totul la o minciună colosală – sau despre incapacitatea savanților de a ajunge la un rezultat mulțumitor care să țină vremurile captive în clepsidră.
Timpul ne amăgește azi cu un mâine (ipotetic) mai bun, iar noi – de pe azi pe mâine – căutăm cheile fericirii interzise prin buzunarele descusute ale pantalonilor. Când mai avem puterea de a fluiera ni se pare că nu ne-am epuizat încă toate șansele. Și, alimentându-ne credulitatea, mai punem un petic de speranță sacului în care strângem bruma de amintiri. Totul este ca acest fluierat comun să nu se transforme, cândva, în huiduială la adresa propriilor noastre inconsecvențe și tertipuri jalnice prin care ajungem să dăm vina până și pe timp pentru că habar nu avem cum să gestionăm niște amărâte de semne lipite la distanțe egale pe cadranul unui ceas.
♣ Cristian Lisandru
Un duş rece care face bine 😉
ApreciazăApreciat de 1 persoană
De foarte multe ori… ☺
ApreciazăApreciază
În Universul infinit/etern…timpul nu există…Psihologic, nici pentru noi n-ar trebui să existe. Trecutul este mort, viitorul nu există decât ca prezent, iar PREZENTUL este singura REALITATE.Ușor de zis, dar trebuie …CONȘTIENTIZAT !
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Măcar avem voie să filozofăm despre timp, da? ☺
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mai ales că – deşi nu există în universul infinit/etern – îl percepem al naibii de dureros uneori. ☺
ApreciazăApreciază
Avem voie orice credem de cuvință, fără să cerem voie de la nimeni, fără să ne justificăm, fără parapon… DA !
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ne place să ne amăgim singuri, crezând că avem încă timp destul. Pe de o parte e bine, că altfel am intra în panică și multe ne-ar ieși prost. Weekend înfloritor, Cristian!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Sunt convins că mulți dintre noi – eu sigur nu ies din această statistică – nu reuşesc să gestioneze aşa cum s-ar cuveni propriul timp. Ni se pare, aşa cum spui, că avem timp berechet. Această iluzie ne hrăneşte multe speranțe… ☺ Toate cele bune, monşer Petru! ☺
ApreciazăApreciat de 1 persoană