dorim să rupem gura târgului
aceasta este doar o ipoteză deşănțată
disimulată într-un pahar cu vin dubios
prelinsă pe strunele unei viori necântate
stradivarius ar spune unii îmbuibați de clişee
scursă pe lângă trotuarele agasate de paşi
vinovată de însăşi vinovăția ei cameleonică
serios?
exagerăm cu bună ştiință
bla bla bla
tropăind ca la o aliniere cazonă
la stânga la dreapta
fantoşe identificate prin cod numeric personal
totuşi există apus există răsărit
există chiar şi târgul acela
expresia aceea 
venea un zvon strecurat pe sub orizontul de sticlă
până şi sintagmele se revoltă uneori
tu mă priveai ca pe o înduioşare materializată
eu râdeam de gânditorii țintuiți pe soclu fără voia lor
târgul atârna în balcoane plictiseli colorate

♣ Cristian Lisandru

sursa foto – goodfon.ru