înțelesurile au obiceiul pervers
de a fugi
atunci când dorim cu tot dinadinsul
să le smulgem fară milă
misterioaselor întâmplări indescriptibile
încifrate tandrețuri pe sub aripi de lilieci
presupuse interpretări
omniprezente unduiri de frază
mai aproape cu un geamăt
noaptea aprinde stele
răbdarea-i matusalemică
are şi ea un înțeles ascuns
enigme dulci
cochiile unor melci plecați de-acasă
ceea ce nu poate decât să ne mire
mirările se întrepătrund
atunci când răsfir neînțelesuri
rămân în mine răspunsuri îmbrățişate
♣ Cristian Lisandru
sursa foto – goodfon.ru
Superb Înțeles, mi-a plăcut mult. Un sfârșit de săptămână cât mai plăcut !
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Toate cele bune, mulțumesc! ☺ La fel vă doresc şi eu!
ApreciazăApreciază
Interesante observaţii presărate conştientului.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțumesc, Dragoş, spor la scris îți doresc. ☺
ApreciazăApreciat de 1 persoană
„Orbecăind” între înţelesuri neînţelese şi invers şi ne trec clipele, orele, zilele…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Un labirint al unor înțelesuri. Indescifrabile, de cele mai multe ori… Dar important este să (ne) trecem frumos. ☺
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Înțelesurile au obiceiuri perverse, e drept. Fug când ne e lumea mai dragă. Ai făcut o compoziție foarte interesantă, iar finalul mi-a plăcut foarte tare: răspunsuri îmbrățișate.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțumesc pentru vizită şi comentariu, gânduri bune!
ApreciazăApreciază