„Miruitul” Șova îi face nopți albe lui Victor Ponta, demonstrându-se o dată în plus nu numai că muștele trag la miere, ci și că aceia care se aseamănă se adună. Îmi aduc aminte cum o figură tristă a Parlamentului României – doamnă pentru unii, țoapă pentru alții, altă parvenită cu ifose pentru cei mai mulți, desprinsă dintr-un trecut tulbure în care partidul era în tot și în toate – împingea penibilul până la cele mai absurde cote, vorbindu-l de bine pe Șova-Turceni, fandosindu-se ca o domnișoară în fața camerelor de luat vederi și spunând „Ia mai lăsați-mă cu Constituția”… Și-i mai dădea cu mir „băiețelului-minune” Șova, pe modelul patentat de Vosganian, îl mai mângâia pe frunte, îi mai zicea de deochi, suspina alături de el, se făcea de râs alături de el etc.

Acum ne-am ales – să ne fie de bine, ne merităm soarta, ce mai tura-vura! – și cu un prim-ministru suspect de spălare de bani (plus alte acuzații), după ce fusese dovedit drept plagiator, numai că nu se întâmplase nimic, fiindcă acest ginere de socru-șmecher s-a înșurubat în scaun și nu mai are de gând să plece de-acolo. E moșia lui, e țara lui, e dreptul lui, e totul la voia mușchilor săi.

Johannis s-a prezentat la apel – nelipsita expresie de dumnezeu umanizat și mutat la Cotroceni, dar asta e o altă poveste – și i-a cerut demisia. Ponta transmite că nu are de gând să și-o dea. Să-l trimită Parlamentul la plimbare, el nu pleacă de bună voie. Are de lucru, muncește pentru țară. Iar Ponta știe cum e cu Parlamentul, dovadă cazul „Șova”, acolo unde s-a depășit orice limită a bunului simț fiindcă mașinăria de vot este unsă la mare meserie și asigură continuitatea în nesimțire, ipocrizie, talmeș-balmeș și sictir.

Imaginile cu Ponta în fața DNA sunt antologice, dar credeți că acestor fripturiști le pasă? Atâta vreme cât există o încrengătură mafiotă, atâta vreme cât există mir și lingăi care susură vorbe dulci la ureche, atâta vreme cât o mână spală pe alta, iar interesele comune primează și anulează doctrinele de partid, nimic nu se va schimba.

Ponta râde, cântă și dansează. Bravează. Tremură chiloții pe el, însă nu se dă învins. Poate cântă în surdină „Nu-s muiere cu năframă să mă dau de bună seamă”…

Liberalii își iau iar viteză, cumpără costume noi și parfumuri scumpe, freacă pantofii până la strălucirea absolută, își sună rudele pentru a le anunța vestea cea mare și sunt convinși că de data aceasta vor înșfăca apetisantul ciolan. Vor chema lăutarii, îi vor da un guvern lui Iohannis și paranghelia va fi în toi.

Pesediștii au căderi de calciu, le tremură oasele și le fuge pământul de sub picioare. Nu mănâncă, nu beau, nu le mai place nimic, văd negru de Turceni în fața ochilor.

UDMR face joc de glezne, conform obiceiului, atârnătorii de la UNPR nu mai știu pe unde să scoată cămașa pentru a nu cădea de fraieri. Se delimitează sau nu se delimitează de Ponta? Îl lasă cu curu-n baltă, cu Turcenii lui cu tot și cu trista figură a unui Șova din ce în ce mai pierdut în altă lume sau nu-l lasă? Știți cum e, nimic nu se uită, vin vremuri când trebuie să dai socoteală dacă te-ai dat cu ai lui Johannis. Roata-i roată, incompetența de la guvernare e ciclică…

Zaveră politică. Again. Miștocăreală televizată. Again. Tatăl nostru care ești în ceruri… Again. Pământ din Țara Promisă, presărat prin sufrageriile somptuoase. Again… Cruciulițe linse. Again.

Unii își ascut dinții, alții își ascund banii, Daciana dă ochii peste cap, strigă după oțet și oftează lung. Se roagă la toți sfinții, alături de tăticul Sârbu. Ponta mișcă din urechi și umflă pieptul. Din punctul său de vedere, funia nu se apropie de par. E doar o iluzie a adversarilor politici. Fiindcă, așa cum ne-am obișnuit, și acuzațiile la adresa sa sunt „făcături”. Până la urmă, totul e o făcătură. Inclusiv politica de pe aceste plaiuri, inclusiv actorii politici care se fâțâie prin fața noastră și se șterg la prețioasele dosuri cu însăși dorința noastră de mai bine.

♣ Cristian Lisandru