Marele singuratic Oprescu, tatăl înfumuraţilor şi mama şpăgarilor, personajul care a implementat de-a lungul timpului tot felul de proiecte fanteziste de prost gust – motiv pentru care posteritatea va râde cu gura până la urechi – , a fost reţinut de DNA când primea caşcaval şi se lingea pe degete ca un pofticios nesătul.

Am mai scris, din când în când, despre această figură tristă, măcinată de drame interioare ascunse, și despre mândria incomensurabilă a acestui personaj pe care unii, de aceeaşi teapă cu el, din aceeași junglă financiară cu el, din aceeași lume intrlopă cu el, îl vedeau aterizat chiar în jilţul de la Cotroceni. Într-o paranteză fie spus, e drept că jilţul respectiv pare făcut exclusiv pentru înfumuraţii neamului, cei care ne privesc întotdeauna de sus şi consideră că suntem prea mulţi şi prea proşti, iar domniile lor trebuie să facă sacrificii enorme pentru a ne ghida pe calea cea dreaptă, pe calea cea prea ușor asfaltată și decopertată etc. Rânjind fasolea la popor și plimbându-și târtițele de colo-colo. Dar ar trebui să existe o limită. Într-o normalitate politică şi social spre care tindem de atâta și atâta vreme. Însă noi subzistăm în Curlandia, acolo unde toţi parveniţii şi escrocii ne tratează cu curul înainte și după ce au acces la funcții și alte privilegii.

Sorin Oprescu, dacă vă mai aduceți aminte, era ori cel mai bun medic din România, ori cel mai bun manager, ori cel mai bun primar, venit în halat alb din sala de operație și apărut exact la momentul potrivit pentru a face Bucureştii o capitală europeană de poveste.

I-a reuşit. Suntem în grafic. Ponta la DNA. Oprescu la DNA. Despre ce vorbim? Suntem creduli până la absurd, ne face din cuvinte orice şmecher cu guler alb, punem botul la fiecare gulgută râgâită de mirobolanţii nemernici ajunşi în fruntea bucatelor şi pe urmă ne arătăm miraţi din cale-afară atunci când aflăm că încă unul lua bănuţul şi-l ascundea prin propriile buzunare încăpătoare. Fără fund.

Nu mai scriu că ne merităm soarta. Noi, în aceste vremuri, nici soartă nu mai avem. Vindecătorul Oprescu n-a reușit să se vindece nici măcar pe el însuși. Avea și are mita în sânge.

♣ Cristian Lisandru