Io am un prieten boşchetar. De fapt am mai mulţi, da vorbesc acu numa despre unu. A rămas pă drumuri, e ca un căţel dăla bagabont care dă din coadă ca săl ia lumea acasă, să aibă şi iel unde să pună capu. Da tre să zic aci onlain, unde ceteşte mulţi ochi, că e şi vina lui. Dacă mă ceteşte sper să nu să supere pă mine când o ia pă ulei.
Deci. Boşchetaru ăsta al meu sa însurat dă trei ori pă lumea asta. Prima oară a luato pe una tunsă ca băieţii şi am fost la nunta lui. Frumos, cu lăutari, cu dansuri dân buric, el iera la costum, ea avea o rochiţă finuţă şi fără fiţe dalea, oameni dân popor. Ce mai, a fost minunat, aşa ma podidit şi lacrimili dă bucuria lor. Ştiţi că sunt cu sentimentu la mine şi am emoţii care să transferă în lacrimi. Pă urmă am aflat la cârcima care e radio şanţ că o bătea deo rupea, iar femeia ce să facă? A plecat pă pustii, că decât să te bată un prost când i să scoală lui, mai bine îţi vezi dă viaţa ta dă una singură.
A doua oară sa însurat boşchetaru meu cu una brunetă cu zulufi. Era frumoasă dă pica, habar nam cea găsit la el, da să nu fiu rău, toţi bărbaţii e cam naşparlii, io nu fac escepţie, femeili tre să fie cu vino ncoa. Nu sa şchimbat mare lucru în scenariu, a fost şi cu nuntă, alea, alea. Mizilic, ţuici, sa îmbuibat boşchetarii, a dat şi ei bani la familie, cea putut fiecare. Doar că acu no mai bătea iel, să băteau ăştia doi parte în parte, adică dădea şi ea. A spart la servicii dă pahare şi farfuri dă ia îmbogăţit pă ăia dă la marchet, că să ducea amândoi şi cumpăra altele.
Io şi boşchetarii mei nu ziceam nimica, nu ie frumos să te bagi în familia dă om, plus că ăştia să împacă de regulă şi cazi dă fazan. Sa despărţit şi dasta, frate, reprizele dă bocs conjugal nu face bine pă termen lung. Femeia, dacă te ia dă bărbat şi nu are altceva mai bun dă făcut cu veaţa ei, vrea să fie şi ea liniştită, să facă tocăniţa fără cafteală, să simtă că are cineva grijă dă ea, să guste şi dân plăcerile lu viaţa asta scurtă.
Iar a rămas boşchetaru singur. Lam văzut căi părea rău, să citea pă moaca lui, da omu tre sănveţe singur dân greşeli, să se dea cu capu dă praguri, să cadă în gropi, să bage dracului ceva la cap.
Sa mai plimbat pân cartier, a luat o roşcată. Frumoasă şi asta, icoană la casa omului. Boşchetar norocos, avea pile la zodii, la ursitoare, trăgeau femeile la el ca crapu la momeală etîc. Şi mă cheamă iei întro seară că cică ainştaine nevastămea a făcut porc la tavă şi tu eşti pretenaru meu. Merge friptana la tavă, nu poci să refuzi. Şi mă duc la ţol festiv, ceam mai găsit pân şifonier. Iei era ca porumbieii, să mai gângurea, giugiulea (asta cuvinte grele dă scris, da reflectă realitatea dân juru mesii), io cu furculiţa în farfurie. Pusese boşchetaru meu şi muzică dă pă vremea noastră, la combină, cu odeon, cu trubadurii, azur, generice dalea dă nu mai ştie tineretu. Cu fata dân tramvai, cu supărat e omu doamne când să culcă şi nadoarme, vino cu mine în mahala, dastea dă antren. Şi când era melodia cu în staţie la lizeanu a zis boşchetaru meu că trebuia să pună mai multă sare. Adică ea, femeia. Io am mai luat o gură dă vin, era roşu, la litru. Da era bun, cum dracu să nu fie bun cu porc la tavă? Şi mă uitam în farfurie, că era un moment cu tensiuni. Ea na zis nimic, da a pus mâna pă farfuria ei şi ia trimiso direct în scăfârlie lu boşchetaru meu.
Sailăns sa făcut, auzeai musca, iar câinii dân giurgiu făcea şou. Gata, zic, o bate dă faţă cu mine, am puso, cum faci ainştaine să scapi? Nam puso, zău, că boşchetaru meu sa făcut mic şi a zis bine mami. Am terminat ce aveam în farfurie, am şters co bucată dă pâine farfuria, mie îmi place sosurili, am zis săru mîna doamnă şi am ieşit pă uşă demn. Nu mam mai uitat în urmă, ca să nu mă rupă şi pă mine cu vreun platou.
E, cum vi se pare? Am auzit căl bătea ea pă boşchetaru meu dei sărea capacele, să sucise treaba, şi pă urmă la dat şi afară dân casă. Dale vieţii, acu vam zis că boşchetaru umblă brambura şi plânge după ea. Ia pus capac, da prea să dădea la ele şi făcea pă cocoşu. Mă întreb ce dracu sar putea întâmpla dacă mai ia una dă nevastă. E can filmele cu proşti. Da mă duc la nuntă dacă mă cheamă. Nu să face să lipseşti dă la nunţi dă pretenari.
Io aş mai bea un litru dă vin. Da fără cafteală. Ainştain.
♣ Cristian Lisandru
Şcoala vieţii e mai bună decât toate iar bochetarul nostru a cam avut parte de ea. Aşa că, dacă o fi să se mai însoare, cred că va ieşi totul perfect. Aşa sunt eu, optimistă fără şanse de scăpare :)))
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mai ales dacă e vorba de dragoste. Acolo unde, cum se spune, nu se ştie niciodată! 🙂 Şi nici chiar „boşchetarii” nu au scăpare! 🙂 Iar dacă şi învaţă ceva din experienţele trecutului, atunci poate fi ok şi pentru „iei” (cum spune Ainştain). 🙂
ApreciazăApreciază
Ainștain aista merită să fie pominit întro carte, mai digrabă ca Lică al mieu, căi mai dăștept și o prins din școala viețî. Așa că bagă dă samă tu, Lisandrule, și punel la loc dă cinste. 😉
Cu salutări de joi, Cristian!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțumesc, Petru. Ainştain are deja un volum, poate se apucă de altul, nu se ştie niciodată. ☺ După ce lasă cârciuma în plan secund. Gânduri bune şi numai bine în toate! ☺
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Scuzămă că rămăsăi pă dinafară, da bucureștiui dăparte și tu numi dai înformații dăstule, că ești dăla modestu! 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Io maş cam muta dân bucureşcii ăştia, zău, caş vrea undeva la poale dă munți, crez că e cârcimi şi pacolo, plus că e aerele mai curate. Poate oi reuşi io cândva. ☺
ApreciazăApreciază
Io sper că ainştain a înţeles lecţia de viaţă predată gratis printre tamponări între pumnii respectabilei doamne şi capul dânsului: consumul excesiv de sare dăunează, băi ainştaine. Păi, degeaba se chinuie toţi specialiştii ăia-n nutriţie să repete asta? Ei o ţin cu rinichi, cu ficat, cu tensiune, cu treburi grele ca să sperie ipohondru’ dar de fapt nu-i asta, adevărul e altul. Toate războaiele lumii de la asta au pornit: de la un ameţit care-a îndrăznit să spună că ori nu-i sare destulă-n mâncare, ori e prea multă. Mno.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Boşchetaru meu navea şcoala vieţii, da acu o are sigur şi umblă brambura. Ioa iam zis că bage neşte serenade sub balcoane, iar dacăl mai primeşte în hogeac să mănânce şi iel aşa cum i se dă. Adică să nu mai facă nazuri.
Acu mă duc la decs, că aia cu ipohondru ăla nam înţeleso. Io recunosc că am multe dă învăţat de aici.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Lasă, Ainştane, nu te chinui cu dexu’ că îţi spun io pe scurt: ipohondru înseamnă aşa… cum să spun?… noi să fim sănătoşi!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulţumax. Acu poci să mă duc la cârcimă şi să le zic la boşchetari hai noroc şi să fim ipohondri dăia! 🙂 Sper să nu iasă ca în şapte păcate, filmu ăla dă să bătea unii ca chiorii.
ApreciazăApreciază
Io ţam spus căs fanu tău numărul unu aşa căţi spun ca de la fan la idol şi invers că io te accept de fan fără sămi ceri voie: opreştete la hai noroc căi mai sigur.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
☺☺☺
ApreciazăApreciază
🙂
ApreciazăApreciat de 2 persoane
🙂
ApreciazăApreciază
😁😁😁!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
🙂
ApreciazăApreciază
Apăi…doar din coadă dă?.. loi lua dac să pricepe la tăiat măcar de cepe (când fac sarmale) Ș)) , aoleu…citii mai bine, bagabont zici? ! ast mă las fară de cepe :)) . Apoi mă gândi mai bine , crecă…mă bag, și așa mă văd și eu la telembizor.
Boschetari-s mai simpatici, stai să vezi prietenele mele boschetarițe :))
Și uite așa prietenul a devenit vedetă 🙂
Gânduri bune familie frumoasă, cu respect Ileana
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulţumim pentru gândurile bune, o zi frumoasă, plină de zâmbete!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Io aş zice (dacă aş avea voie, că nush dacă e, că sa auzit la radio-şant că dacă nai numele în antetu blogului şi el blogu e tânăr rău nu ai voi să cuvântezi p-aci) că nu mă pot abţine că-m place mie gura lu Ainstain şi nici n-am învăţat să tac, aş zice aşadar că esistă dreptate pă lumea asta. Şi că doamna roscată merită tot respectu pentru cum sa dăscurcat cu amândoi porcii: şi cu ăla dă la tavă d-a făcut pă Ainştain să cureţe farfuria şi cu celalant. Ia tratat inteligent şi la perfecţie pa-mândoi. Bravo ei!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
La radio şanţ ăla sa nţeles naşpa. Iera vorba despre unii care vine cu mai multe nicneimuri şi nu face altceva decât să înjure – iei nu e tanţi la ce să scrie, face doar spume la guri. Da ie şi oameni serioşi cu nicneimuri, aceia au uşa deşchisă. Şi fereastra, cu sau fără termopan dăla.
Doamna sa descurcat cu iei, io am observat dân veaţă că femeia te ridică şi te coboară în diferite feluri care este, aşa că trebe reşpectată.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Este realitate din poporul nostru vesel. Sigur sunt multi care se regăsesc in povestioara ta. Poate nu la nivelul de boschetar, dar cu siguranta ceva pe-acolo. Super articol!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ainştain mulţumeşte pentru vizită şi răbdare. Şi speră că poporul nostru vesel să aibă motive, pe mai departe, să şi zâmbească. Măcar din când în când…
ApreciazăApreciat de 1 persoană