Io am un prieten boşchetar. De fapt am mai mulţi, da vorbesc acu numa despre unu. A rămas pă drumuri, e ca un căţel dăla bagabont care dă din coadă ca săl ia lumea acasă, să aibă şi iel unde să pună capu. Da tre să zic aci onlain, unde ceteşte mulţi ochi, că e şi vina lui. Dacă mă ceteşte sper să nu să supere pă mine când o ia pă ulei.

Deci. Boşchetaru ăsta al meu sa însurat dă trei ori pă lumea asta. Prima oară a luato pe una tunsă ca băieţii şi am fost la nunta lui. Frumos, cu lăutari, cu dansuri dân buric, el iera la costum, ea avea o rochiţă finuţă şi fără fiţe dalea, oameni dân popor. Ce mai, a fost minunat, aşa ma podidit şi lacrimili dă bucuria lor. Ştiţi că sunt cu sentimentu la mine şi am emoţii care să transferă în lacrimi. Pă urmă am aflat la cârcima care e radio şanţ că o bătea deo rupea, iar femeia ce să facă? A plecat pă pustii, că decât să te bată un prost când i să scoală lui, mai bine îţi vezi dă viaţa ta dă una singură.

A doua oară sa însurat boşchetaru meu cu una brunetă cu zulufi. Era frumoasă dă pica, habar nam cea găsit la el, da să nu fiu rău, toţi bărbaţii e cam naşparlii, io nu fac escepţie, femeili tre să fie cu vino ncoa. Nu sa şchimbat mare lucru în scenariu, a fost şi cu nuntă, alea, alea. Mizilic, ţuici, sa îmbuibat boşchetarii, a dat şi ei bani la familie, cea putut fiecare. Doar că acu no mai bătea iel, să băteau ăştia doi parte în parte, adică dădea şi ea. A spart la servicii dă pahare şi farfuri dă ia îmbogăţit pă ăia dă la marchet, că să ducea amândoi şi cumpăra altele.

Io şi boşchetarii mei nu ziceam nimica, nu ie frumos să te bagi în familia dă om, plus că ăştia să împacă de regulă şi cazi dă fazan. Sa despărţit şi dasta, frate, reprizele dă bocs conjugal nu face bine pă termen lung. Femeia, dacă te ia dă bărbat şi nu are altceva mai bun dă făcut cu veaţa ei, vrea să fie şi ea liniştită, să facă tocăniţa fără cafteală, să simtă că are cineva grijă dă ea, să guste şi dân plăcerile lu viaţa asta scurtă.

Iar a rămas boşchetaru singur. Lam văzut căi părea rău, să citea pă moaca lui, da omu tre sănveţe singur dân greşeli, să se dea cu capu dă praguri, să cadă în gropi, să bage dracului ceva la cap.

Sa mai plimbat pân cartier, a luat o roşcată. Frumoasă şi asta, icoană la casa omului. Boşchetar norocos, avea pile la zodii, la ursitoare, trăgeau femeile la el ca crapu la momeală etîc. Şi mă cheamă iei întro seară că cică ainştaine nevastămea a făcut porc la tavă şi tu eşti pretenaru meu. Merge friptana la tavă, nu poci să refuzi. Şi mă duc la ţol festiv, ceam mai găsit pân şifonier. Iei era ca porumbieii, să mai gângurea, giugiulea (asta cuvinte grele dă scris, da reflectă realitatea dân juru mesii), io cu furculiţa în farfurie. Pusese boşchetaru meu şi muzică dă pă vremea noastră, la combină, cu odeon, cu trubadurii, azur, generice dalea dă nu mai ştie tineretu. Cu fata dân tramvai, cu supărat e omu doamne când să culcă şi nadoarme, vino cu mine în mahala, dastea dă antren. Şi când era melodia cu în staţie la lizeanu a zis boşchetaru meu că trebuia să pună mai multă sare. Adică ea, femeia. Io am mai luat o gură dă vin, era roşu, la litru. Da era bun, cum dracu să nu fie bun cu porc la tavă? Şi mă uitam în farfurie, că era un moment cu tensiuni. Ea na zis nimic, da a pus mâna pă farfuria ei şi ia trimiso direct în scăfârlie lu boşchetaru meu.

Sailăns sa făcut, auzeai musca, iar câinii dân giurgiu făcea şou. Gata, zic, o bate dă faţă cu mine, am puso, cum faci ainştaine să scapi? Nam puso, zău, că boşchetaru meu sa făcut mic şi a zis bine mami. Am terminat ce aveam în farfurie, am şters co bucată dă pâine farfuria, mie îmi place sosurili, am zis săru mîna doamnă şi am ieşit pă uşă demn. Nu mam mai uitat în urmă, ca să nu mă rupă şi pă mine cu vreun platou.

E, cum vi se pare? Am auzit căl bătea ea pă boşchetaru meu dei sărea capacele, să sucise treaba, şi pă urmă la dat şi afară dân casă. Dale vieţii, acu vam zis că boşchetaru umblă brambura şi plânge după ea. Ia pus capac, da prea să dădea la ele şi făcea pă cocoşu. Mă întreb ce dracu sar putea întâmpla dacă mai ia una dă nevastă. E can filmele cu proşti. Da mă duc la nuntă dacă mă cheamă. Nu să face să lipseşti dă la nunţi dă pretenari.

Io aş mai bea un litru dă vin. Da fără cafteală. Ainştain.

♣ Cristian Lisandru