noaptea se îndepărta smerită
avea stele stinse pe umeri
zorii se ţineau scai de ea
ca o trenă
dimineaţa ne atingea rece
sfârcurile tale îmi înţepau palmele
te priveam în ochi descoperindu-mi nesomnul
în timp ce soarele ne făcea semne
agăţat de orizont

♣ Cristian Lisandru

foto – arhiva personală