wallpaper-anime-rain-dozhdO ploaie anostă continuă să îşi aroge merite de primadonă, insistând să ţină capul de afiş al unei zile care nu iese în evidenţă decât prin cromatica fistichie a umbrelelor. Paşi grăbiţi, priviri fugare. Aglomeraţie iritantă, oameni care se lovesc unii de alţii în încercarea de a ajunge cât mai repede la destinaţii neştiute, galbenul murdar al taxiurilor trase la bordură, scrâşnete metalice. Un tramvai îşi taie drum printre maşini care par aruncate alandala, de o mână nevăzută, de-a lungul bulevardului. Ştergătoare neobosite. Semafoare. Clipiri roşii, verzi sau galbene, sincronizate, trecători neatenţi, exasperaţi de mofturile umede ale primăverii, apostrofaţi de şoferi cu capsa pusă. Oraşul pufneşte, nemulţumit. Sau, cel puţin, aceasta este senzaţia generală. Doi adolescenţi s-au oprit lângă gura de metrou. Plete ude, obraji îmbujoraţi, pantaloni de piele, bocanci. Un sărut interminabil. Imagine contrastantă, însă de o frumuseţe răvăşitoare care dă peste nas regizorului ascuns dincolo de norii apăsători. Buzele se desprind, ea râde, degetele lui îi ating obrazul drept. O mângâiere cât o clipă, un gând neştiut, un azi în care dragostea nici nu are nevoie de umbrelă. Iar ce va fi mâine nu contează.

♣ Cristian Lisandru