Când mergea pe stradă, privea foarte atent oamenii din jurul său. Îl interesau chipurile aflate în continuă mişcare. Aceste experimente cotidiene aveau şi urmări neplăcute, fuseseră doamne care îl consideraseră un pervers sau domni dispuşi să-l ia la palme, bănuindu-l de porniri împotriva firii. Într-o zi, a întâlnit un chip care l-a surprins prin tristeţea adâncă a privirii. A vrut să-l abordeze pentru a întreba dacă poate ajuta, în vreun fel, dar şi-a dat seama că se privea pe el însuşi, în vitrina unui magazin.

 ♣

Fostul erou a devenit funcţionar public, înlocuind şuieratul gloanţelor cu murmurul discret al filtrului de cafea. A fost muştruluit datorită unui presupus aer de superioritate, apoi i s-au reproşat lipsa de iniţiativă şi faptul că nu prelua scamele de pe costumul şefului. Exilat la arhivă, eroul a finalizat rapid toate dosarele, dar, în loc de laude şi avansare, a aflat că este suspectat de subminarea conducerii. Revenind pe front, a colecţionat nenumărate medalii, însă autorităţile au decis ca eroismul să fie scos în afara legii.

 ♣

Îşi propusese să aibă întreaga lume la picioare. Spulberate de tornada în zale a armatelor sale invincibile, milioane de vieţi dispăruseră în neant, iar popoare care îşi cântaseră mândria în balade simţiseră fiorii îngheţaţi ai spaimei atroce. Ajuns la capătul drumului însângerat, a strigat: „Am reuşit să înving lumea!” Apoi a râs sarcastic. Indiferentă, o viespe i s-a aşezat pe mână şi l-a înţepat. Alergia nebănuită i-a fost fatală, astfel că ultimul cuceritor a murit acolo, la marginea lumii pe care o numea a lui.

 ♣

Atunci când simţea că îi fuge pământul de sub picioare, se întreba dacă nu cumva a băut prea mult. A doua întrebare pe care şi-o adresa, încercând să menţină un echilibru interior precar, era următoarea: şi-a accelerat pământul mişcarea de rotaţie, ceea ce avea ca rezultat o firească, dar nedorită ameţeală? Concluziona că totul se rezumă la dansul nebun al ideilor sale zbuciumate şi îşi înfigea în suflet perfuzii cu linişte mentală. Se simţea mai bine un timp. Apoi ameţea din nou, alcoolizat de gânduri…

♣ Cristian Lisandru