… înălţam câteva semne de întrebare pe malul unui râu nărăvaş, strâns într-o agonie acvatică interminabilă printre pietre cu faţete şlefuite, umblam cu tălpile goale printr-o mângâiere verde care-mi cuprindea gleznele, zburdam copilăreşte, desferecându-mi pofta de joacă şi râzând atunci când semnele acelea de întrebare făceau pe năzuroasele şi nu vroiau să se sărute cu vântul, le lăsam sfoară cât mai lungă, duceţi-vă, strigam, păreţi atât de insignifiante pe măsură ce vă îndepărtaţi, nici nu-mi mai pasă de voi, râul gemea între maluri, semnele de întrebare pluteau peste ţintarul lumesc, tu ce mai faci, iubito, chiar credeai că ar putea trece o zi fără să mă gândesc la tine?

♣ Cristian Lisandru