Zbor

– Te iubesc pe sub aripi de cocori care se întorc acasă după ce au umbrit alte meleaguri. Atât de îndepărtate încât sunt sigur că nu vom ajunge acolo niciodată. Deşi…
– I-ai văzut? Spune-mi că i-ai văzut şi că ai zburat alături de ei…
– Nu. Încă nu. Dar le simt zborul, umbrele, fâlfâirile, privirile care scrutează un orizont ademenitor ca orice nălucire.
– Visezi cu ochii deschişi.
– De ce te miri? Nu sunt eu acela care trăieşte cel mai frumos vis, cu ochii deschişi, alături de tine?
– 🙂
Undeva, deasupra tuturor lumilor cunoscute sau necunoscute, un cocor poartă pe aripi alte vise, încă netrăite cu ochii deschişi.

♣ Cristian Lisandru