la colţul străzii
o bătrână gârbovită vinde mere otrăvite
prinţeselor emo ieşite la plimbare
iar doi iepuri
(unul alb altul negru)
joacă şotron lângă sfinxul de sticlă
un sburător frenetic
sare din balcon în balcon
împarte garoafe roşii gospodinelor surprinse
apoi recită versuri
în timp ce trecătorii
(îşi fac cruce rostesc amin)
pretind măsuri drastice
unui poliţist siderat
în mijlocul bulevardului
au răsărit căsuţe de turtă dulce
plouă cu fulgi mari de ciocolată
cu emoţii suspine vise
şi cu poveşti
fugite din biblioteca vândută la anticariat
♣ Cristian Lisandru (2013)
” A fi poveste …”
sau a fi TRIBUN? 🙂
ApreciazăApreciază
De la caz la caz… ☺
ApreciazăApreciază
Vreau şi eu bilet spre… acolo. E scump?
ApreciazăApreciat de 2 persoane
No ticket. Doar copilăria din suflet. ☺
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Chiar ca m-am simtit ca Alice in Tara Minunilor 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Atunci e de (foarte) bine… ☺☺☺
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Da, este… 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
E un loc la care tânjesc și eu adesea. Poate cunoști tunelul prin care să ajung, că tare-mi place turta dulce și compania iepurilor.
Seară de duminică mirifică, Cristian! 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Gânduri bune, Petru. Efectuăm săpături, ca să zic aşa, unele tuneluri duc unde nu am dori să ducă. ☺ Dar păstrăm speranțele şi rămânem copii în suflete, sfidând vârsta din buletine. ☺
ApreciazăApreciază
Intre poveste si realitate. 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Adevărat. În echilibru. Instabil, poate… ☺
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Fantastic! E vorba de Tara Minunilor? 😊
ApreciazăApreciat de 1 persoană
☺ Într-o nouă prezentare, e drept că mai scurtă şi nu atât de incitantă. ☺
ApreciazăApreciat de 1 persoană