Matinal

dimineaţa miroase a tine
oraşul scrijeleşte geamurile
ne roagă să deschidem
îşi strecoară tânguirile sub pleoape
insinuant

ne-am uitat îmbrăţişaţi
înveliţi în noapte
aşa se întâmplă
de fiecare dată
fiindcă ne e frică
să nu intre ziua între noi
ca o graniţă

noaptea fuge
cu lacrimi în ochi
(femeie alungată
urmărită de cearcăne)
te strâng în braţe
ca să aud cum geme răsăritul
apoi adormim din nou
în timp ce oraşul ţipă
isteric

♣ Cristian Lisandru (2011)


15 gânduri despre “Matinal

  1. Emoționant! A devenit banal să fac asemenea comentarii, dar ce altceva pot zice?
    Deși, în clipa asta nu poemul în sine merită admirat, ci faptul că ești încă atât de îndrăgostit. Voi doi „încălcați” teoriile psihologilor cu o ușurință care-mi taie răsuflarea.
    Fie-vă la fel o eternitate!

    Apreciat de 1 persoană

  2. Îmbrăţişările să fie peste normă, Lisandru. De foarte multe ori transformăm noaptea în zi, o zi cât mai lungă, o zi nefârşită în care nu-mi doresc desprinderea mâinilor, mâini care spun cele mai frumoase poveşti atunci când mă ţii în braţe.

    Apreciat de 5 persoane

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s