dimineaţa miroase a tine
oraşul scrijeleşte geamurile
ne roagă să deschidem
îşi strecoară tânguirile sub pleoape
insinuant

ne-am uitat îmbrăţişaţi
înveliţi în noapte
aşa se întâmplă
de fiecare dată
fiindcă ne e frică
să nu intre ziua între noi
ca o graniţă

noaptea fuge
cu lacrimi în ochi
(femeie alungată
urmărită de cearcăne)
te strâng în braţe
ca să aud cum geme răsăritul
apoi adormim din nou
în timp ce oraşul ţipă
isteric

♣ Cristian Lisandru (2011)