Îmi place să te privesc atunci când dormi. Îmi imaginez că în visele tale misterioase există întotdeauna și un loc pentru mine, iar viața în doi se desfășoară – fără a cădea pradă unor imixtiuni dezolante, generatoare de turbulențe – în două lumi care se intersectează, miraculos, de fiecare dată când îmbobocește dimineața sub privirile tăioase ale unor păsări de noapte. Șoaptele nopții au fost și sunt o muzică suavă pentru urechile celui care, scriindu-te, uită să adoarmă. Atunci când aud cum respiri știu că trăiesc și eu.

nocturnă

umbre cuprinse de isterie
o fereastră deschisă
un pahar cu vin

perdeaua flutură
pasărea nevăzută imploră doruri înaripate

noaptea se răsucește de pe o parte pe alta
convulsivă
visează că alunecă de pe umerii tăi
și se topește într-o dimineață de aur
prinsă la glezne

eu am uitat să dorm de când te scriu
sânul tău
dezgolit
strălucește în întuneric

♣ Cristian Lisandru – 24 mai 2015